ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea
de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.141
din 25 iunie 2002, a respins acțiunea reclamantului T.D., formulată în sensul
anulării hotărârii nr.1335 din 10 ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de
Pensii Buzău.
S-a
reținut că, potrivit tabelului cu evidența detașamentelor și unităților de
muncă din cadrul Direcțiilor Generale a Serviciului Muncii, pentru perioada
1950 -1961, transmis Ministerului Muncii și Solidarității Sociale de către
Arhivele Naționale, cele două unități militare nr.03655 și nr.03220, unde
reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 9 mai 1952 – 8 mai 1955, nu
fac parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii, pentru a se acorda drepturile prevăzute de Legea
nr.309/2002.
Împotriva
sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că prin acțiune
a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr.309/2002 și trimiterea
dosarului la Curtea Constituțională, iar prima instanță a omis să se pronunțe
asupra acestei excepții.
Recursul
este fondat.
În
adevăr, în acțiune reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a
art.1 din Legea nr.309/2002, pretinzând că acest text contravine art.10 din
Constituție, iar instanța a omis să pună în discuția părților cererea de
suspendarea judecății și de trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru
soluționarea excepției.
Or,
potrivit art.23 alin.2 din Legea nr.47/1992, republicată, dacă în cursul
judecății, instanța din oficiu sau una din părți invocă neconstituționalitatea
unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei,
excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra
constituționalității acelei prevederi.
Așadar,
soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, întrucât a
soluționat pe fond cauza, fără a pune în discuția părților și a se pronunța în
prealabil asupra cererii, prin care reclamantul a invocat o excepție de ordine
publică.
În
consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și
trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se proceda în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de T.D. împotriva sentinței nr.141 din 25 iunie 2003 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.