ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3744/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: G.I.R. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București precum și pe N.V. și N.S., pentru a fi obligați să-i lase în proprietate și posesie imobilul situat în București, constând dintr-un apartament situat la parter – dreapta și un apartament cu mansardă situat la etajul 1 precum și cota aferentă indiviză din terenul de 345,95 m.p.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defunctului său tată B.N., care, în baza ordonanței de adjudecare nr. 1764/1928, transcrisă la nr. 1365/1928 și a actului de vanzare cumparare autentic nr. 9291/1.03.1939, transcris la nr. 3545/1.03.1939, în registrul Tribunalului Ilfov, Secția Notariat, a stăpânit imobilul în litigiu până la naționalizarea acestuia în temeiul Decretului nr. 92/1950, ale cărui dispoziții nu-i erau însă aplicabile autorului său întrucât avea calitatea de avocat și membru al Uniunii Scriitorilor iar în final de funcționar al administrației locale. Investită cu soluționarea cauzei Judecătoria Sectorului 2 București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București avand în vedere valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. În prima instanță, Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința 524 din 22 mai 2001, a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada identității de persoane a autorului său B.N. Petre și a titularului dreptului de proprietate din 1939 – B.N. Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr. 641 din 18 decembrie 2001, l-a admis, a anulat sentința primei instanțe și a reținut cauza spre rejudecare pe fond. S-a reținut că din înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii, ce se coroborează cu declarațiile de notorietate date de martorii audiați în acest scop, rezultă că B.N. este una și aceeasi persoană cu B.N.P., figurând în acte și fiind cunoscut în societate sub ambele variante ale prenumelui.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții N.S. și N.V., calea de atac însușită și continuată după decesul acestuia survenit la data de 20 septembrie 2002, de moștenitorul său N.M.. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 297 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra in cercetarea fondului de instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotarâre definitivă. În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra in cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotarârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. 1 C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărârea definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care instanța de apel a anulat hotarârea apelată și a reținut cauza pentru judecarea ei în fond are caracterul unei hotarâri parțiale, nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această din urmă hotarâre având caracter definitiv. Cum, în speță, recursul declarat de pârâți are ca obiect o hotarâre parțială, el apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții N.V.– continuat de moștenitorul N.M. și N.S., împotriva deciziei nr 641 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.