ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2194/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: F.P.S. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. Șantierul Naval S.A. Galați și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 1.109.681.069 lei cu titlu de daune interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite pentru exercițiul financiar al anului 1993. Tribunalul Galați, prin sentința nr. 171 din 23 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea cu motivarea că aportul la capital nu este purtător de dobânzi și, prin urmare, nici dividendele derivând din participarea la capital nu generează dobânzi. A mai reținut prima instanță că reclamantei nu i se pot acorda dobânzile calculate la depozitele bancare, singura îndreptățire fiind la dobânzi legale calculate la nivelul taxei de scont.

Apelul declarat de A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.), împotriva sentinței fondului a fost admis de Curtea de Apel Galați care, prin decizia nr. 659 din 27 septembrie 2001, a modificat sentința nr. 171 din 23 ianuarie 2001, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtei la plata sumei 829.466.805 lei. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate criticile aduse sentinței în partea care privește, în alți termeni, natura comercială a obligației de plată a dividendelor cu consecința că acestea produc dobândă la nivelul scontului B.N.R. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București și pârâta S.C. Șantierul Naval Galați S.A.

Recurenta pârâtă a criticat decizia pronunțată în apel pe motivul că s-a interpretat greșit art. 43 C. com., în sensul că nu s-a ținut seama de decizia Curții de Casație care a stabilit că dobânzile moratorii încep să curgă de la data când debitorul a fost pus în întârziere printr-o cerere formală de plată. A mai susținut că, la data punerii în întârziere, dividendele erau plătite, astfel că nu datorează dobânzile solicitate. Recurenta pârâtă a considerat că textul art. 43 C. com. se interpretează în sensul că dobânzile încep să curgă de la scadență numai dacă s-a fixat un termen de plată. Or, prin hotărârea A.G.A., s-a fixat numai cuantumul dividendelor, fără să se stabilească un termen de plată.

O altă critică vizează faptul că fostul F.P.S. și-a vândut acțiunile, iar grupul D. a fost asigurat printr-o clauză contractuală din contractul de privatizare, că acțiunile sunt libere de orice sarcini, așa încât, dacă s-ar menține decizia pronunțată în apel, atunci s-ar încuraja falsul din contractul de privatizare. Recurenta a mai depus la dosar, în completarea concluziilor scrise, o hotărâre a F.P.S. prin care s-a stabilit ca, începând cu data de 21 aprilie 1997, să nu se mai perceapă majorări de întârziere pentru neplata la termen a dividendelor. La rândul său, recurenta A.P.A.P.S. a criticat decizia instanței de apel numai în partea care privește neacordarea daunelor moratorii la nivelul depozitelor pe termen de un an constituite de persoanele juridice la B.R.D.

În sprijinul acestei susțineri, recurenta a invocat prevederile art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com. care, în opinia recurentei, lasă creditorului posibilitatea să-și cuantifice prejudiciul la nivelul dobânzii practicate de B.R.D. Dobânda la nivelul taxei de scont prevăzută de O.G. nr. 9/2000, în opinia recurentei, s-a aplicat greșit întrucât dispozițiile din această ordonanță se supun principiului neretroactivității legii. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă din ziua în care au devenit exigibile. Referindu-se la aceste dispoziții, recurenta pârâtă a susținut că, prin hotărârea de aprobare a bilanțului, nu s-a prevăzut un termen de plată și, ca urmare, dobânzile nu pot fi calculate decât de la data punerii în întârziere sau de la chemarea în judecată a datornicului.

Cu alte cuvinte, recurenta propune aplicarea art. 1088 C. civ. în legătură cu data de la care încep să curgă dobânzile, fără să observe că, în materie comercială, dobânzile curg de drept de la data în care obligația de plată a devenit exigibilă, așa cum dispune art. 43 C. com. În cazul în care, prin hotărârea Adunării Generale de stabilire a bilanțului, nu s-a prevăzut un termen de plată, obligația a devenit exigibilă la data individualizării sumei reprezentând dividende care, de regulă, coincide cu data aprobării bilanțului. Caracterul derogatoriu al momentului de la care încep să curgă dobânzile în materie comercială rezultă și din dispoziția stipulată în Legea nr. 31/1990 referitoare la depunerea aporturilor în numerar care au fost subscrise, dobânzi care și în această situație, curg din ziua în care trebuia să se facă vărsământul și nu de la notificarea sau chemarea în judecată a asociatului pentru a fi constrâns la depunerea sumei subscrise ca aport.

Așadar, această critică va fi înlăturată cu precizarea că aportul vărsat pentru constituirea capitalului social în adevăr nu este purtător de dobânzi, dar nu și obligația de aportare, așa cum s-a arătat mai sus, care se supune regulilor generale privind curgerea de drept a dobânzilor ca și în cazul dividendelor care constituie obligații comerciale derivate din calitatea de asociat sau acționar. Faptul că dividendele cuantificate țin de aportul la capital și derivă din acesta nu duce la confuzie între natura juridică a beneficiilor și cea a aportului. În concret, aportul, ca parte a capitalului social, nu este purtător de dobânzi așa cum se stipulează expres în lege, dovadă în acest sens fiind și faptul că, în bilanț, capitalul social este evidențiat la pasiv.

Dintr-un alt punct de vedere este de subliniat că beneficiile se determină în raport de capitalul social care este suma aporturilor, de aici și concluzia că aportul privește numai modul de distribuire a beneficiilor sub forma dividendelor. Această concluzie vine să infirme susținerea că dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi pentru că aportul, în toate situațiile, nu este purtător de dobânzi. Și critica invocată de pârâta recurentă, referitoare la vânzarea acțiunilor care au stat la baza dividendelor ce au fost achitate pentru anul 1997 și la neevidențierea dobânzilor în contract la capitolul datorii, va fi înlăturată ca nefondată.

Acest motiv putea fi invocat la selectarea ofertei sau în dosarul de prezentare în legătură cu prețul acțiunilor care au fost vândute în anul 1999 așa încât, mențiunea că acțiunile sunt libere de orice sarcini, nu are legătură cu obligația de plată a dobânzilor calculate pentru decontarea cu întârziere a dividendelor, obligații ce sunt independente de prețul acțiunilor stabilit într-un alt raport juridic. În consecință, recursul declarat de pârâtă nu se încadrează în nici un motiv dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (6) – (10) C. proc. civ. urmând să fie respins. Cât privește adresa F.P.S. din 11 august 1997, din conținutul său rezultă că aceasta se referă la majorări de întârziere dispuse prin ordonanțe și nu la dobânzi legale.

Trecând la analiza criticilor aduse deciziei de recurenta A.P.A.P.S., Curtea reține că, în adevăr, așa cum susține aceasta, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. și art. 1088 C. civ. prin care, pentru cuantificarea dobânzii, textul ultimului articol citat trimite la dobânda legală. Este, de asemenea, adevărat că, în domeniul comercial, sumele de bani produc dobândă de drept de la data când aceste obligații au devenit certe, lichide și exigibile. Concluzia la care ajunge însă recurenta potrivit căreia i s-ar cuveni dobânda la depozit pe termen de un an nu poate fi primită întrucât este contrară articolelor citate de ea însăși. Critica prin care recurenta stăruie să i se acorde dobânda B.R.D.

pe motivul că a cerut doar o reconsiderare a cuantificării dobânzii este nefondată întrucât, în realitate, se solicită o dobândă contractuală care rezultă din raportul său juridic cu banca ce o deservește și nu dobânda legală aplicabilă obligațiilor comerciale. Prin urmare, în cauză, a fost corect acordată dobânda comercială la nivelul scontului, așa încât potrivit art. 312 C. proc. civ. și recursul reclamantei va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 659 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, precum și acela declarat de S.C. Șantierul Naval S.A. Galați împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.