ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3111/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3111/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 254,
pronunțată la data de 26 noiembrie 2001 în dosarul nr. 1558/2001, Curtea de
Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, judecând după
declinarea competenței de către Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S.I.,
în contradictoriu cu Primul-Ministru și Președintele României.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a cerut prin acțiunea
formulată, să i se recunoască drepturile și calitatea de cetățean al României,
fără a invoca încălcarea vreunui drept recunoscut de lege, prin actele
administrative care să emane de la instituțiile politico-administrative pârâte,
astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs reclamantul, susținând, între alte susțineri străine de hotărârea
atacată, că instanța de fond nu a elucidat aspectele sesizate în legătură cu
recunoașterea drepturilor sale și ale familiei părinților săi.
Recursul este nefondat.
În mod corect a reținut instanța de
fond că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind
contenciosul administrativ, o persoană fizică sau juridică se poate adresa
instanței judecătorești competente, atunci când a fost vătămată în drepturile
sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul
nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea
referitoare la un drept recunoscut de lege.
De asemenea, în mod judicios a
motivat instanța de fond că recurentul-reclamant nu a fost în măsură să
precizeze care anume drept recunoscut de lege i-ar fi fost încălcat printr-un
act administrativ, susținerile făcute în multiplele memorii depuse la dosar, nefiind
suficient de coerente pentru identificarea unei situații concrete, în care
prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 să devină aplicabile.
Astfel fiind, recursul de față va fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I.
împotriva sentinței civile nr. 254 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel
Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 octombrie 2003.