ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2000, reclamanții D.I.T. și D.S. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.C. H.N. S.A., S.L. și S.V., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București. Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința nr. 291 din 27 martie 2001 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul General al Municipiului București și S.C. H.N. S.A.; a admis acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții S.L. și S.V. să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța, comparând titlurile de proprietate ale părților, a apreciat că titlul reclamanților este mai caracterizat, având o dată autentică și fiind transcris primul în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al Notariatului de Stat al sectorului 1 București. Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel S.C. H.N. S.A. și pârâții S.L. și S.V. Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 593/A din 21 decembrie 2001, a respins ca nefondate ambele apeluri. Cu privire la apelul declarat de S.C. H.N. S.A., instanța a reținut că în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității sale procesuale, întrucât la data promovării acțiunii nu mai avea imobilul în posesie.

A mai reținut instanța că și apelul pârâților S. este nefondat, întrucât aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 620/27733 din 512.1996, după ce au fost notificați despre intenția reclamanților de a-și revendica imobilul, situație care răstoarnă prezumția bunei credințe. Ca atare, corect prima instanță a preferat titlul de proprietate al reclamanților. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâții S.L.și S.V., precum și S.C. H.N. S.A. Pârâții S.L.și S.V. au criticat hotărârea pronunțată în apel pentru următoarele motive: - lipsa calității procesuale active a reclamantei D.S.care și-a pierdut dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/2 din apartamentul în litigiu, întrucât a solicitat trecerea acesteia în proprietatea statului, având în vedere faptul că i s-a aprobat cererea de plecare definitivă din țară.

- instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor făcute de apelanți în sensul stabilirii regimului juridic al apartamentului în litigiu preferând compararea de titluri. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Primul motiv de recurs nu poate fi primit întrucât calitatea procesuală activă a reclamantei D.S.rezultă din titlul acesteia respectiv contractul de construire nr.18 din 18 noiembrie 1974 (fila 6 dosar fond). Problema despăgubirilor primite de aceasta pentru cota indiviză de 1/2 din imobil, la plecarea din țară, poate fi rezolvată și pe calea unei acțiuni separate, dacă statul va înțelege să o exercite. Pentru considerentele arătate și al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, astfel că în mod corect s-a dispus să fie lăsat ambilor reclamanți în deplină proprietate și posesie întegrul imobil, aceștia fiind titulari ai contractului menționat.

De asemenea, instanțele corect au reținut că pârâții Sabău și-au asumat riscul de a contracta cu un neproprietar, după ce au fost notificați prin intermediul executorului judecătoresc, despre intenția reclamanților de a-și revendica imobilul, notificarea făcându-se corect procedural în condițiile prevederilor art.92 din Codul de procedură civilă (fila 50,51 dosar fond). S.C. H.N. S.A. a formulat, în esență următoarele critici: - imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu și nu fără titlu, cum greșit au reținut instanțele. - la data încheierii contractului cu pârâții Sabău nu exista litigiu pe rol și au fost respectate dispozițiile Legii nr.112/1995, neputîndu-se reține reaua credință a S.C.

Herăstrău Nord S.A. sau a pârâților Sabău. Recursul este nefondat. În speță, ambele instanțe au reținut corect faptul că imobilul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, Decretul nr.223/1974 fiind contrar atât Constituției în vigoare la acea datî, cît și art.481 din Codul civil, potrivit căruia, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. În atare situație nu se poate reține că vânzarea apartamentului către pârâții S.L.și S.V. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, care reglementează situația juridică a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului cu titlu (art.1).

În plus, așa cum s-a mai arătat, susnumiții, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fuseseră notificați despre intenția reclamanților de a-și revendica imobilul. Față de considerentele expuse, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții S.L.și S.V. și de S.C. H.N. S.A. împotriva deciziei nr.593/A din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004. Președinte, Judecător, Judecător, F.Lungu E.Ioanițiu M.Voicu Magistrat asistent ȘEF, A.White 6 ex. Red.A.W. Dact.P.Ț.