ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2004

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 22 mai 2000, reclamanții D.I.T. și D.S. au solicitat

în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.C.

H.N. S.A., S.L. și S.V., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea

pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București.

Tribunalul

București, secția a IV a civilă, prin sentința nr. 291 din 27 martie 2001 a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul General

al Municipiului București și S.C. H.N. S.A.; a admis acțiunea reclamanților și

au fost obligați pârâții S.L. și S.V. să lase acestora în deplină proprietate

și liniștită posesie imobilul în litigiu.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța, comparând titlurile de proprietate ale

părților, a apreciat că titlul reclamanților este mai caracterizat, având o

dată autentică și fiind transcris primul în Registrul de inscripțiuni și

transcripțiuni al Notariatului de Stat al sectorului 1 București.

Împotriva

sentinței tribunalului au declarat apel S.C. H.N. S.A. și pârâții S.L. și S.V.

Curtea

de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 593/A din 21

decembrie 2001, a respins ca nefondate ambele apeluri.

Cu

privire la apelul declarat de S.C. H.N. S.A., instanța a reținut că în mod

corect prima instanță a reținut lipsa calității sale procesuale, întrucât la

data promovării acțiunii nu mai avea imobilul în posesie.

A mai

reținut instanța că și apelul pârâților S. este nefondat, întrucât aceștia au

dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 620/27733 din 512.1996, după ce au fost notificați despre

intenția reclamanților de a-și revendica imobilul, situație care răstoarnă

prezumția bunei credințe.

Ca

atare, corect prima instanță a preferat titlul de proprietate al reclamanților.

Împotriva

deciziei menționate au declarat recurs pârâții S.L.și S.V., precum și S.C. H.N.

S.A.

Pârâții

S.L.și S.V. au criticat hotărârea pronunțată în apel pentru următoarele motive:

- lipsa

calității procesuale active a reclamantei D.S.care și-a pierdut dreptul de

proprietate asupra cotei indivize de 1/2 din apartamentul în litigiu, întrucât

a solicitat trecerea acesteia în proprietatea statului, având în vedere faptul

că i s-a aprobat cererea de plecare definitivă din țară.

-

instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor făcute de apelanți în sensul

stabilirii regimului juridic al apartamentului în litigiu preferând compararea

de titluri.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Primul

motiv de recurs nu poate fi primit întrucât calitatea procesuală activă a

reclamantei D.S.rezultă din titlul acesteia respectiv contractul de construire

nr.18 din 18 noiembrie 1974 (fila 6 dosar fond).

Problema

despăgubirilor primite de aceasta pentru cota indiviză de  1/2 din imobil, la

plecarea din țară, poate fi rezolvată și pe calea unei acțiuni separate, dacă

statul va înțelege să o exercite.

Pentru

considerentele arătate și al doilea  motiv de recurs este neîntemeiat, astfel

că în mod corect s-a dispus să fie lăsat ambilor reclamanți în deplină

proprietate și posesie întegrul imobil, aceștia fiind titulari ai contractului

menționat.

De

asemenea, instanțele corect au reținut că pârâții Sabău și-au asumat riscul de

a contracta cu un neproprietar, după ce au fost notificați prin intermediul

executorului judecătoresc, despre intenția reclamanților de a-și revendica

imobilul, notificarea făcându-se  corect procedural în condițiile prevederilor art.92

din Codul de procedură civilă (fila 50,51 dosar fond).

S.C.

H.N. S.A. a formulat, în esență următoarele critici:

-

imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu și nu fără titlu, cum

greșit au reținut instanțele.

- la

data încheierii contractului cu pârâții Sabău nu exista litigiu pe rol și au

fost respectate dispozițiile Legii nr.112/1995, neputîndu-se reține reaua

credință a S.C. Herăstrău  Nord S.A. sau a pârâților Sabău.

Recursul

este nefondat.

În

speță, ambele instanțe au reținut corect  faptul că imobilul în litigiu nu a

intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, Decretul

nr.223/1974 fiind contrar atât Constituției în vigoare la acea datî, cît și

art.481 din Codul civil, potrivit căruia, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea

sa, afară numai

pentru cauză de utilitate publică

și primind o dreaptă

și prealabilă despăgubire.

În

atare situație nu se poate reține că vânzarea apartamentului  către pârâții

S.L.și S.V. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, care

reglementează  situația juridică a unor imobile cu destinația de locuințe

trecute în proprietatea statului

cu titlu

(art.1).

În

plus, așa cum s-a mai arătat, susnumiții, anterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, fuseseră notificați despre intenția reclamanților de a-și

revendica imobilul.

Față de

considerentele expuse, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca

atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții S.L.și

S.V. și de S.C. H.N. S.A. împotriva deciziei nr.593/A din 21 decembrie 2001 a

Curții de Apel București – secția a III a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  27 ianuarie  2004.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

F.Lungu

E.Ioanițiu

M.Voicu

Magistrat asistent ȘEF,

A.White

6 ex.

Red.A.W.

Dact.P.Ț.