ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4405/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 21.03.2003 pe rolul Curții de apel București s-a înregistrat sub nr. 665/2003 acțiunea prin care reclamantul S.L.a chemat în judecată Ministerul Apărării Nationale, U.M. 01024 Timisoara, centrul militar județean Timiș, Parchetul Militar Timișoara și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând obligarea la plata unei sume de bani, reprezentând salariul actualizat între data de 20 mai 1994 – data trecerii sale în rezervă – și data de 15 iulie 1996, data de când a fost reîncadrat în muncă, de asemeni a solicitat trecerea în rezervă. Au fost invocate în drept: Legea nr. 80/1995, Legea nr. 29/1990, Legea nr. 168/1999, H.G.

nr. 282/1993, C. mun., Constituția României. Prin sentința civilă nr. 21/3 aprilie 2003, Curtea de apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu și în baza art. 158 C. proc. civ. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția conflicte și litigii de muncă. În motivarea acestei soluții, instanța a invocat dispozițiile art. 67, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petentul, care a susținut nelegalitatea hotărârii, cu referire la art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., raportate la art. 3, pct. 1 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat, motiv pentru care se va respinge, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, sunt conflicte de drepturi, conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă. Iar conform art. 72 din aceeași lege, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. La data investirii instanței și la data pronunțării sentinței recurate, era în vigoare Codul de procedură civilă cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G.

nr. 59/2001. Și atunci, și în prezent, după noua modificare a Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 58/2003 materia conflictelor de muncă este în competența de primă instanță a tribunalelor, astfel cum prevede art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ. Conform art. 159 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică pct 2: când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Având în vedere că o hotarâre pronunțată cu încălcarea normelor imperative de competernță materială este nulă, corect Curtea de apel, pronunțându-se conform art. 137 C. proc. civ. asupra excepției necompetenței sale a admis-o și a declinat competența către instanța prevăzută de lege. Pentru aceste considerente recursul se va respinge, în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva sentinței civile nr. 21 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția conflicte și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.