ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, la 15 aprilie 2003, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul I.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca

instanța să constate nulitatea absolută a măsurii desfacerii contractului de

muncă, să dispună anularea acestei măsuri, repunerea în situația anterioară,

obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate

reactualizate și cu celelalte drepturi cuvenite, calculate de la data desfacerii

contractului de muncă, până la reîncadrare. Reclamantul a solicitat și

obligarea pârâtului la rectificarea mențiunilor făcute în carnetul de muncă, la

data concedierii.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că a fost încadrat la U.M. 01623 Turda, din cadrul Ministerului Apărării Naționale, până la 26 martie 2003, dată la care a fost

informat telefonic că s-a dispus concedierea sa, conform art. 61 lit. a) C.

muncii, decizie consemnată în Ordinul de zi nr. 57/2003, fără a-i fi comunicate

în scris, motivele de fapt și de drept ale concedierii.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 68 din 3 iulie 2003, a admis excepția de necompetență materială

invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ.

Instanța a reținut că ordinul prin

care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, ca sancțiune disciplinară,

are natura juridică a unui act administrativ, fiind emis de Ministerul Apărării

Naționale.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 30

septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul I.I.,

pe calea contenciosului administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a fost încadrat pe bază de contract de angajare, ca gradat

profesionist, contract care nu este supus normelor de dreptul muncii,

îndatoririle militarilor angajați pe bază de contract fiind reglementate prin

ordine ale ministrului apărării.

A mai reținut că reclamantului, prin

Ordinul de zi pe unitate nr. 57/2003, i s-a aplicat sancțiunea trecerii în

rezervă, ca urmare a săvârșirii unor acte de indisciplină.

A arătat că ordinele comandanților,

privitoare la trecerile în rezervă, sunt acte de comandament cu caracter

militar, iar potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, acestea nu pot fi

atacate în justiție.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamantul

a susținut în esență, următoarele:

Hotărârea Tribunalului Cluj

beneficiază de autoritate de lucru judecat, instanța învestită cu soluționarea

cauzei pe fond, în urma admiterii excepției necompetenței materiale nemaiputând

cenzura aspecte ce au intrat în putere de lucru judecat.

H.G. nr. 503/1993, act normativ

indicat ca temei de drept pentru respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii, a

fost abrogat expres prin art. 88 din Legea nr. 46/1996, astfel că nici un text

de lege nu mai asimilează contractele de muncă ale militarilor angajați, cu

actele de comandament militar.

Pârâtul a invocat ca temei de drept

al desfacerii contractului de muncă, cap. V art. 61 lit. a) C. muncii din 2003,

în viziunea angajatorului fiind vorba, deci, de un veritabil raport de dreptul

muncii.

Recursul urmează a fi admis, în

sensul și pentru următoarele considerente:

Reclamantul I.I. a fost încadrat pe

perioadă determinată, până la 31 octombrie 2003, pe baza contractului de

angajare A.246, încheiat cu Ministerul Apărării Naționale, reprezentat de

comandantul U.M. 01623 Turda, având calitatea de militar angajat pe bază de

contract.

Potrivit celor consemnate în Ordinul

de zi nr. 57 din 25 martie 2003, s-a dispus, ca măsură disciplinară, încetarea

activității reclamantului, reținându-se ca temei, Ordinul ministrului apărării

naționale, O.G. nr. 10/1994 și cap. V secțiunea 3 art. 61 lit. a) C. muncii din

2003.

Din copia carnetului de muncă seria

Bf nr. 0079033, reiese că s-a operat desfacerea contractului de muncă al reclamantului,

în baza prevederilor cap. V art. 61 lit. a) C. muncii din 2003.

Rezultă, pe de o parte, că reclamantul

și-a desfășurat activitatea în temeiul unui raport juridic contractual, care

face parte din formele tipice ale raporturilor juridice de muncă, prezentând

caracteristicile acestora, și anume: subordonarea față de angajator,

respectarea disciplinei muncii, prestarea unei activități de durată, ce se

desfășoară în cadrul unui număr minim de ore, primirea unei remunerații

(solde), posibilitatea delegării, detașării, transferului, răspunderea

disciplinară, materială.

Pe de altă parte, pârâtul Ministerul

Apărării Naționale a emis actul contestat, respectiv Ordinul de zi nr. 57/2003,

prin care reclamantul a fost concediat pentru abateri disciplinare, în calitate

de angajator, iar nu de autoritate publică administrativă, ordinul fiind, deci,

un act de drept al muncii.

Prin urmare, în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, acțiunea reclamantului

urmând a fi soluționată, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., pe calea

dreptului comun, respectiv de tribunalul sesizat inițial.

În consecință, pentru considerentele

de mai sus, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza, spre soluționare, Tribunalului Cluj, secția litigii și conflicte de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

I.I. împotriva sentinței civile nr. 1100 din 30 septembrie 2003, a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre soluționare, la Tribunalul Cluj, secția litigii și conflicte de

muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2005.