ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3681/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3681/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Cluj, la data de 15 martie 2005, reclamantul M.I., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02565 Cluj-Napoca și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004, emisă de U.M. 02565 Cluj-Napoca și a deciziei nr. 66 din 16 februarie 2005 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, precum și suspendarea executării acestor acte administrative, până la soluționarea cauzei. În susținerea cererii formulate, reclamantul M.I.
a arătat următoarele: Prin decizia de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004 a fost stabilită în sarcina sa, răspunderea materială pentru paguba de 113.558.737 lei, produsă în perioada 1 august 2003 - 31 mai 2004, pagubă constatată la data de 19 iulie 2004 de către Comisia de cercetare administrativă, numită prin Ordinul de zi pe unitate nr. 140/2004 al U.M. 02565 Cluj-Napoca. Împotriva deciziei de imputare, reclamantul a făcut contestație la comandantul U.M. 02565 Cluj-Napoca, contestație care i-a fost respinsă prin hotărârea nr. 4 din 17 septembrie 2004 a U.M. 02565 Cluj-Napoca.
Împotriva hotărârii nr. 4 din 17 septembrie 2004, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, plângere care i-a fost respinsă prin decizia nr. 66 din 16 februarie 2005. Prin încheierea civilă nr. 252 din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.I., în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ, litigii de muncă și asigurări sociale. În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de Apel Cluj a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea militară a militarilor, că litigiul dintre reclamant și Ministerul Apărării Naționale constituie un conflict de drepturi, în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă.
Astfel, Curtea de Apel Cluj a concluzionat că, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, în a cărui circumscripție își are sediul unitatea emitentă a deciziei de imputare. De asemenea, Curtea de Apel Cluj a mai reținut că existența căilor de atac administrative, obligatorii de parcurs potrivit O.G. nr. 121/1998, este lipsită de relevanță juridică, în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi. Așa fiind, instanța de fond a mai arătat că nu se poate susține că natura juridică a cauzei (anularea unei decizii de imputare) este de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ci, așa cum s-a arătat, natura juridică a cauzei este de dreptul muncii.
Împotriva încheierii civile nr. 252 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, atât reclamantul M.I., cât și pârâtul Ministerul Apărării Naționale. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale a arătat, în esență, următoarele: O.G. nr. 121/1998 reprezintă legea specială, prin raportare la dreptul comun în materie - Legea nr. 53/2003, Codul muncii și prevede o procedură administrativ-jurisdicțională de recuperare a prejudiciului și căi administrativ-jurisdicționale de atac, de care reclamantul a înțeles să se folosească, astfel încât, potrivit Legii nr. 29/1990, competența de soluționare a cererii de anulare a unui act emis în cadrul acestor proceduri administrativ-jurisdicționale revenea instanței de contencios administrativ.
Recurentul-pârât a mai arătat că, și prin raportare la definiția actului administrativ-jurisdicțional, dată de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul litigiului îl constituie plângerea împotriva unui act administrativ cu caracter jurisdicțional, astfel încât nu sunt incidente în cauză prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999. În concluzie, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale a precizat că potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiului aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curții de apel de la domiciliul reclamantului sau de la domiciliul pârâtului. În recursul său, recurentul-reclamant M.I.
a argumentat faptul că în soluționarea litigiului, competența revine Curții de Apel Cluj, invocând prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele expuse în continuare. Răspunderea materială a militarilor este reglementată de O.G. nr. 121/1998. Art. 30 și 31 din această ordonanță instituie pentru persoana care contestă decizia de imputare, parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază, sunt soluționate de comandantul unității care a emis decizia, iar, în a două fază, de către comisia de jurisdicție a imputațiilor care funcționează, în speță, în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Potrivit art. 43 din ordonanța sus-menționată, „î n situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe, consideră că au fost lezate într-un drept legitim, se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii”. Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 121/1998, reglementare ce delimitează cadrul legal aplicabil răspunderii materiale a militarilor, reiese cu claritate faptul că hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale este un act administrativ-jurisdicțional de autoritate, emis de un organ al administrației publice centrale.
Astfel fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „a ctele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 10” din aceeași lege, care dispune că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”. Ori, în cauză, nu se poate susține că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 168/1999 au caracter de reglementare specială, în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, faptul că O.G.
nr. 121/1998 este o reglementare specială față de Legea nr. 168/1999. La aceeași concluzie se ajunge și datorită faptului că reglementările aplicabile militarilor au caracter special față de dreptul comun în materie, respectiv reglementările din domeniul dreptului muncii. Pe cale de consecință, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, ale art. 6 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a contestației formulate de M.I. împotriva deciziei de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004, emisă de U.M. 02565 Cluj-Napoca și a deciziei nr. 66 din 16 februarie 2005 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, aparține curții de apel.
Cât privește competența teritorială de soluționare a contestației formulate de M.I., aceasta aparține Curții de Apel Cluj, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanței de la domiciliul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Admite recursurile declarate de M.I. și de Ministerul Apărării Naționale împotriva încheierii nr. 252 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea și trimite cauza, pentru continuarea judecății, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.