ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la data de 7 mai 1997,

reclamanta Filiala Electrocentrale Turceni, județul Dolj, a solicitat instanței

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr.

1225 din 25 mai 1994, emis de Ministerul Industriei în favoarea SC E. SA

București, pentru un teren în suprafață de 79.040 mp, recunoașterea dreptului

său de proprietate asupra acestui teren și obligarea pârâților la repararea

daunelor cauzate.

În motivare, a arătat că terenul

este proprietatea sa și nu se justifică emiterea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința civilă nr. 212 din 11 mai 1998, a admis în parte acțiunea și a anulat

certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 62.805

mp.

Nemulțumită de soluția astfel

pronunțată, SC E. SA București a declarat recurs, solicitând, în esență,

casarea hotărârii pe motiv că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a

probelor administrate în cauză și nu a dispus administrarea de probe, de natură

a clarifica situația juridică a terenului în litigiu.

Prin decizia nr. 3277 din 15

decembrie 1999, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de fond nu a clarificat, în raport

cu probele administrate, îndeplinirea condițiilor prevăzute de H.G. nr.

834/1991 și a omis să se pronunțe asupra excepției de procedură ridicată de

pârâta SC E. SA, precum și pentru faptul că hotărârea atacată nu cuprinde

considerentele de fapt și de drept pentru care a fost anulat certificatul de

atestare a dreptului de proprietate în limita suprafeței de 62.805 mp, deși s-a

reținut că certificatul a fost legal emis pentru suprafața de 7.236,77 mp.

Rejudecând cauza, în fond după

casare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ ,s-a

pronunțat prin sentința civilă nr. 212 din 25 aprilie 2000, în sensul că a respins

acțiunea reclamantei Filiala Electrocentrale Turceni, ca tardiv formulată, cu

motivarea că reclamanta a formulat acțiunea cu încălcarea prevederilor art. 5

din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, constatând că nu s-au

respectat de către reclamantă termenele de 30 de zile și de 1 an de la data

comunicării actului administrativ atacat.

Împotriva sentinței civile nr. 212

din 25 aprilie 2000 a Curții de Apel Craiova, a formulat recurs reclamanta SC

T. SA, sucursala Electrocentrale Turceni, invocând ca motiv de casare

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că, acțiunea pentru

anularea actului atacat a fost formulată numai după ce a avut cunoștință că

pentru terenul în litigiu a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate

în favoarea societății pârâte și că, instanța nu a avut în vedere îndrumările

date prin decizia de casare pentru judecarea fondului cauzei.

Prin decizia nr. 3559 din 8

noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceiași instanță, constatând că nu au fost administrate probe din

care să rezulte soluția dată.

În fond după casare, Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr.

225 din 8 iulie 2002, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantă,

reținând că nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr.

29/1990, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de

anulare a actului de proprietate întocmit de pârâtul Ministerul Industriilor, a

cărui calitate procesuală a fost transmisă Ministerului Industriei și

Resurselor.

Împotriva sentinței civile nr. 225

din 8.07.2002 a declarat recurs reclamanta SC T. SA Turceni, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a aplicat greșit legea și nu a cercetat actele dosarului din care rezultă

că certificatul a cărui anulare s-a solicitat, a fost emis pentru terenuri care

aparțin Statului român și care, fiind bunuri din domeniul public, sunt

inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, astfel încât nu pot fi

înstrăinate.

Recurenta a arătat că aceste

terenuri au intrat în proprietatea statului prin efectul decretelor de

expropriere și i-au fost transmise în administrare, așa cum a dovedit cu actele

depuse și expertiza de specialitate efectuată în cauză. De asemenea, recurenta

a susținut că actele juridice întocmite cu încălcarea dispozițiilor Constituției

și ale Legii nr. 213/1998, referitoare la regimul juridic al bunurilor din

domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a soluționat corect

excepția de tardivitate a acțiunii în raport de dispozițiile art. 5 alin. final

din Legea nr. 29/1990 și de probele administrate.

Astfel, s-a reținut că actul atacat,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1225 din 25

mai 1994 emis de Ministerul Industriilor a fost înscris în Registrul de

transcripțiuni și inscripțiuni al fostului Notariat de stat al județului Gorj,

sub nr. 6743 din 30 august 1994.

Prin efectul publicității imobiliare

realizate în condițiile legii, certificatul a fost adus la cunoștința terțelor

persoane, categorie din care face parte și reclamanta.

În raport de data de 30 august 1994,

instanța de fond a stabilit judicios că acțiunea în anulare este tardivă, fiind

formulată de reclamantă după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5

alin. final din Legea nr. 29/1990.

Susținerile din recurs privind

încălcarea regimului juridic al bunurilor din domeniul public sunt nefondate,

pentru că nu s-a făcut dovada apartenenței la domeniul public al terenurilor menționate

în certificatul contestat.

Constatând că soluția dată de

instanța de fond excepției de tardivitate a acțiunii este legală și temeinică,

se va respinge ca nefondat prezentul recurs, fără a se mai impune examinarea

criticilor formulate pe fondul pricinii, întrucât acesta nu a făcut obiectul

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T.

SA, filiala Electrocentrale Turceni, împotriva sentinței civile nr. 225 din 8

iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 februarie 2003.