ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la 7 februarie 2003, reclamantul S.S., cetățean srilankez a formulat plângere împotriva măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând revocarea măsurii și eliberarea din Centrul de cazare Otopeni. În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că se află în imposibilitate obiectivă să obțină un document de călătorie, dar a inițiat procedura de recunoaștere a statutului de refugiat și că, până la soluționarea cererii depuse în acest sens, s-a dispus nelegal luarea sa în custodie publică. Prin sentința civilă nr. 176 din 13 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins plângerea ca neîntemeiată, constatând că măsura de luare în custodie publică a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002, întrucât reclamantul a intrat ilegal în România în luna august 2002, a renunțat la cererea de acordare a statutului de refugiat la data de 30 octombrie 2002, nu are nici un document de călătorie și din data de 1 noiembrie 2002 a fost cazat în Centrul de cazare Otopeni. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat greșit ca fiind legală măsura administrativă de luare în custodie publică, dat fiind că se află în procedura de azil și nu-i sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 194/2002. De asemenea, recurentul a arătat că, față de circumstanțele concrete ale cazului său, instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.G.

nr. 102/2000, aprobată prin Legea nr. 323/2001, deoarece la intrarea în România, a depus cerere de azil, în scopul de a primi o formă de protecție umanitară. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Prin rezoluția nr. 302/II –5 din 28 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus luarea în custodie publică a recurentului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 28 ianuarie 2003, până la data de 26 februarie 2003, constatând incidența cazului de returnare prevăzut de art. 86 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002. La data soluționării prezentului recurs, se constată că măsura administrativă contestată în cauză și-a încetat efectele, pentru că la expirarea perioadei de luare în custodie publică, recurentul a fost scos din Centrul de cazare Otopeni și în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 194/2002, Autoritatea pentru Străini i-a aprobat acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României. În raport de această situație de fapt și de regimul juridic sub incidența căruia se află în prezent recurentul, conform adeverințelor nr. 259512/PM/3 din 25 iulie 2003 și nr. 163690/RA/3 din 2 august 2003, eliberate de Autoritatea pentru Străini și depuse ca înscrisuri noi în recurs, se constată că cererea de anulare a actului administrativ nu mai are obiect, astfel încât urmează a se respinge recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 176 din 13 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr. 176 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.