ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la 7

februarie 2003, reclamantul S.S., cetățean srilankez a formulat plângere

împotriva măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând revocarea măsurii

și eliberarea din Centrul de cazare Otopeni.

În motivarea plângerii, reclamantul

a arătat că se află în imposibilitate obiectivă să obțină un document de

călătorie, dar a inițiat procedura de recunoaștere a statutului de refugiat și

că, până la soluționarea cererii depuse în acest sens, s-a dispus nelegal

luarea sa în custodie publică.

Prin sentința civilă nr. 176 din 13

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins plângerea ca neîntemeiată, constatând că măsura de luare în custodie

publică a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. (2) din

O.U.G. nr. 194/2002, întrucât reclamantul a intrat ilegal în România în luna

august 2002, a renunțat la cererea de acordare a statutului de refugiat la data

de 30 octombrie 2002, nu are nici un document de călătorie și din data de 1

noiembrie 2002 a fost cazat în Centrul de cazare Otopeni.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a apreciat greșit ca fiind legală măsura administrativă de luare în

custodie publică, dat fiind că se află în procedura de azil și nu-i sunt

aplicabile prevederile O.U.G. nr. 194/2002. De asemenea, recurentul a arătat

că, față de circumstanțele concrete ale cazului său, instanța de fond trebuia

să aplice dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 102/2000, aprobată prin

Legea nr. 323/2001, deoarece la intrarea în România, a depus cerere de azil, în

scopul de a primi o formă de protecție umanitară.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, pentru următoarele

considerente:

Prin rezoluția nr. 302/II –5 din 28

ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus luarea

în custodie publică a recurentului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de

la data de 28 ianuarie 2003, până la data de 26 februarie 2003, constatând

incidența cazului de returnare prevăzut de art. 86 alin. (2) lit. a) din O.U.G.

nr. 194/2002.

La data soluționării prezentului

recurs, se constată că măsura administrativă contestată în cauză și-a încetat

efectele, pentru că la expirarea perioadei de luare în custodie publică,

recurentul a fost scos din Centrul de cazare Otopeni și în conformitate cu

dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, Autoritatea

pentru Străini i-a aprobat acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul

României.

În raport de această situație de

fapt și de regimul juridic sub incidența căruia se află în prezent recurentul,

conform adeverințelor nr. 259512/PM/3 din 25 iulie 2003 și nr. 163690/RA/3 din

2 august 2003, eliberate de Autoritatea pentru Străini și depuse ca înscrisuri

noi în recurs, se constată că cererea de anulare a actului administrativ nu mai

are obiect, astfel încât urmează a se respinge recursul formulat împotriva

sentinței civile nr. 176 din 13 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.S.

împotriva sentinței civile nr. 176 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2003.