ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de VNG împotriva sentinței civile nr.180 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei reprezentată de consilierul juridic NC, precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror, lipsind recurentul VNG. Procedura completă. Magistratul-asistent a arătat că recursul nu a fost timbrat, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării și nici nu a fost motivat, comunicarea sentinței atacate făcându-se la 19.03 2003 (fila 31 dosar recurs). Reprezentanta Ministerului Administrației și Internelor depune la dosar acte din care rezultă că recurentul a fost scos din Centrul de Cazare Otopeni, aprobându-i-se acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României.

Constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul pe fond. Atât reprezentanta Ministerului Administrației și Internelor, cât și cea a Ministerului Public, solicită anularea recursului ca netimbrat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10.02.2003, reclamantul VNG a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei pentru Autoritatea pentru Străini, precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând revocarea măsurii luării în custodie publică dispusă prin rezoluția nr.304/II-5 din 28.01.2003. În motivarea cererii, reclamantul, cetățean din Rwanda, a arătat că măsura dispusă, în baza căreia a fost introdus în Centrul de Cazare Otopeni, este nelegală, deoarece, în lipsa documentelor de călătorie necesare, nu poate fi returnat în țara de origine.

Prin sentința civilă nr.180 din 13.02.2003, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a respins plângerea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura luării în custodie publică a fost dispusă corect, dată fiind incidența cazului de returnare prevăzut de art.86 alin.2 lit.a din O.U.G. nr.194/ 2002, întrucât reclamantul a intrat ilegal în România în anul 1996. S-a mai reținut că reclamantul nu a respectat viza de ieșire din țară acordată la 15.06.2001 și a fost de mai multe ori cazat în Centrul de Cazare Otopeni, măsura returnării neputând fi adusă la îndeplinire în lipsa documentelor de călătorie necesare. Împotriva sentinței, a declarat recurs reclamantul VNG, fără însă a-l și motiva, potrivit legii.

În ședința publică de la 24.09.2003, data stabilită pentru judecarea recursului, intimata Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar actul nr.259411/ 25.07.2003 emis de Autoritatea pentru Străini, prin care se atestă că reclamantul a fost scos din Centrul de Cazare Otopeni la 26.07.2003 și i s-a aprobat acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României. Legal citat la data de 23.06.2003, la Centrul de Cazare Otopeni, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, deși i s.a pus în vedere această obligație. În consecință, având în vedere dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 republicată, Curtea va dispune anularea recursului declarat în cauză, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de VNG, împotriva Sentinței civile nr.180 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.