ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de VNG

împotriva sentinței civile nr.180 din 13 februarie 2003 a Curții de

Apel București – Secția contencios administrativ.

La apelul nominal s-au

prezentat intimații-pârâți Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei reprezentată de consilierul juridic NC,

precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin

procuror, lipsind recurentul VNG.

Procedura completă.

Magistratul-asistent a

arătat că recursul nu a fost timbrat, recurentul fiind citat cu

mențiunea timbrării și nici nu a fost motivat, comunicarea

sentinței atacate făcându-se la 19.03 2003 (fila 31 dosar recurs).

Reprezentanta Ministerului

Administrației și Internelor depune la dosar acte din care

rezultă că recurentul a fost scos din Centrul de Cazare Otopeni,

aprobându-i-se acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României.

Constatând cauza în stare

de judecată, Curtea acordă cuvântul pe fond.

Atât reprezentanta

Ministerului Administrației și Internelor, cât și cea a

Ministerului Public, solicită anularea recursului ca netimbrat.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 10.02.2003, reclamantul               VNG

a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor,

Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei pentru Autoritatea pentru Străini, precum și Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, solicitând revocarea măsurii

luării în custodie publică dispusă prin rezoluția

nr.304/II-5 din 28.01.2003.

În motivarea cererii,

reclamantul, cetățean din Rwanda, a arătat că măsura

dispusă, în baza căreia a fost introdus în Centrul de Cazare Otopeni,

este nelegală, deoarece, în lipsa documentelor de călătorie

necesare, nu poate fi returnat în țara de origine.

Prin sentința

civilă nr.180 din 13.02.2003, Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ a respins plângerea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că măsura

luării în custodie publică a fost dispusă corect, dată

fiind incidența cazului de returnare prevăzut de art.86 alin.2 lit.a

din O.U.G. nr.194/ 2002, întrucât reclamantul a intrat ilegal în România în

anul 1996.

S-a mai reținut

că reclamantul nu a respectat viza de ieșire din țară

acordată la 15.06.2001 și a fost de mai multe ori cazat în Centrul de

Cazare Otopeni, măsura returnării neputând fi adusă la

îndeplinire în lipsa documentelor de călătorie necesare.

Împotriva sentinței, a

declarat recurs reclamantul

VNG, fără însă a-l și

motiva, potrivit legii.

În

ședința publică de la 24.09.2003, data stabilită pentru

judecarea recursului, intimata

Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar actul

nr.259411/ 25.07.2003 emis de Autoritatea pentru Străini, prin care se

atestă că reclamantul a fost scos din Centrul de Cazare Otopeni la

26.07.2003 și i s-a aprobat acordarea tolerării rămânerii pe

teritoriul României.

Legal citat la data de

23.06.2003, la Centrul de Cazare Otopeni, reclamantul nu a făcut dovada

achitării taxei judiciare de timbru datorate, deși i s.a pus în

vedere această obligație.

În consecință,

având în vedere dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997

republicată, Curtea va dispune anularea recursului declarat în cauză,

ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul

declarat de VNG, împotriva Sentinței civile nr.180 din 13 februarie 2003 a

Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca

netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.