ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

20 aprilie 2000 reclamanta S.L.V. a solicitat anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1682/24.II.1995 emis de

Ministerul Industriilor în favoarea SC E. SA privind suprafața de 2050,94 m.p. teren,

din comuna Bălăușeri, str. Principală și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit

Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 3,43 ha teren, din care 2193 m.p.

intravilan situat în comuna Bălăușeri, str. Principală, teren atribuit prin

certificat de atestare în favoarea SC E. SA. Pentru terenul în litigiu,

anterior emiterii acestui certificat, reclamantului i s-a eliberat o adeverință

de către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Bălăușeri și fișă

de punere în posesie.

Prin sentința civilă nr.

75/26.III.2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Instanța, în considerentele

sentinței, a reținut următoarele:

Terenul în litigiu a trecut prin

cooperativizare în proprietatea fostului C.A.P. Agrișteu și reprezintă o parte

din fosta proprietate evidențiată în C.F. nr. 1414 Bălăușeri.

Prin sentința civilă nr. 2685/1993 a

Judecătoriei Sighișoara, modificată prin decizia civilă nr. 434/1994 a

Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 259/1998 a Curții de

Apel Târgu Mureș, s-a respins acțiunea în revendicare a terenului formulată de

reclamant reținându-se că acesta nu are încă un titlu legal de proprietate.

Pârâta SC E. SA a dobândit dreptul

de administrare și folosință asupra terenului ca urmare a scoaterii acestuia

din circuitul agricol prin Decretul nr. 72/1970. În temeiul Ordinului nr.

2670/3.XI.1970 al Ministerului Agriculturii și Silviculturii s-a stabilit

destinația terenului pentru organizare de șantier, iar prin Ordinul nr.

86/3.II.1981 al aceluiași minister s-a aprobat prelungirea termenului de

scoatere din producție a suprafeței de 1350 m.p., la cererea pârâtei. La data

de 10 mai 1985 între Consiliul Popular Bălăușeri și A.S.E. Câmpina a intervenit

contractul de locațiune nr. 3098 pentru terenul de 1350 m.p., pe o durată de 2

ani, până la data de 31 decembrie 1985. Pârâta chiriașă a edificat mai multe

construcții pe teren folosindu-l până în anul 1990, ceea ce înseamnă că părțile

au înțeles să prelungească tacit durata locațiunii.

S-a mai reținut de către instanța de

fond că terenul în cauză nu poate forma obiect al reconstituirii sau

constituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece la

data de 1 ianuarie 1990 acest teren nu mai era deținut de C.A.P în sensul art.

11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, astfel încât reclamantul este îndrituit să

obțină titlu de proprietate și să fie pus în posesie pe un alt amplasament.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că

instanța a reținut greșit că pe teren se află construcții, fiind vorba de fapt

de barăci mobile; că la data înființării societății comerciale aceasta nu avea

în administrare terenul în discuție fiind doar tolerată pe teren; că instanța

de fond a greșit când a apreciat că proprietatea cooperatistă a fost identică

proprietății socialiste de stat; că la data de 1 ianuarie 1990 terenul se află

în proprietatea C.A.P. și nu în proprietatea Consiliului Popular.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente.

Din actele dosarului nu rezultă cu

claritate natura juridică a terenului la data de 1 ianuarie 1990, pentru a se

putea aprecia dacă era încă în proprietatea C.A.P. sau în proprietatea

statului.

Este cert că în anul 1970 terenul a

fost scos din circuitul agricol prin Decretul nr. 72/1970 și i s-a stabilit de

către Ministerul Agriculturii și Silviculturii destinația pentru organizare de

șantier, iar în anul 1985 E. Câmpina a încheiat contract de locațiune cu fostul

Consiliu Popular al comunei Bălăușeri pe o durată de 2 ani, contract prelungit

tacit.

Din probele administrate în cauză nu

rezultă că terenul în discuție se află în administrarea societății comerciale

pârâte la data înființării acesteia, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii

nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991. Contractul de locațiune (prelungit) tacit

nu conferă locatarului drept de folosință sau de administrare, acesta fiind

doar un detentor precar al imobilului.

Pe de altă parte nu rezultă în mod

cert din coroborarea probelor dosarului dacă terenul se afla sau nu în

patrimoniul C.A.P. la data de 1 ianuarie 1990 pentru a fi operabile

dispozițiile Legii nr. 18/1990, extrasul de carte funciară depus la dosar

nefiind complet.

Având în vedere neclarificarea

situației juridice a terenului la data de 1 ianuarie 1990, se impune admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru suplimentarea probelor.

În măsura în care se va stabili cu

certitudine împrejurarea că terenul se afla în proprietatea statului și nu în

proprietatea C.A.P. la data de 1 ianuarie 1990, urmează a se determina felul

construcțiilor ridicate pe teren și destinația lor actuală, conform cerințelor

H.G. nr. 834/1991.

În acest sens instanța de rejudecare

va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize care să

individualizeze și terenul pentru care s-a formulat prezenta acțiune și va

impune părților să procure actele oficiale referitoare la circuitul terenului

în vederea determinării situației juridice reale și certe la data de 1 ianuarie

1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de S.L.V. împotriva sentinței

civile nr. 75 din 26 martie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.