ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 557/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

introdusă de S.C. ”H.” SA îl constituie declararea nulității absolsute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2498 din 23 decembrie 1966 pentru

apartamentul nr. 2 cu 122,07 m.p. suprafață utilă, încheiat cu chiriașii recurenți

A.I.T. și  A.E.G., pe temeiul că la data încheierii actului apartamentul fusese

predat fostului proprietar.

În cel de-al doilea ciclu judiciar,

prin decizia civilă nr. 430/12 decembrie 2002 au  fost respinse apelurile

pârâților A. și Municipiul București, reținând că sentința primei instanțe nr.

659/2000, prin care s-a declarat nulitatea actului atacat, este legală,

întrucât:

- imobilul vândut fusese, deja,

predat de vânzător proprietarului retrocedat în executarea unei hotărâri

judecătorești, iar

- cumpărătorii, alături de vânzător,

au fost de rea credință la încheierea contractului cunoscând de existența, pe

rolul instanțelor, a acțiunii în revendicare și de retrocedarea efectivă a

bunului litigios.

Contra deciziei pârâții cumpărători

și Municipiul București au declarat recurs, reluând motivele din apel, pe

temeiurile din art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.;

- existența bunei credințe „întrucât

imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu”,

-  fosta proprietară era îndreptățită

numai la despăgubiri, conform Legii nr. 112/1995, iar

- bunul putea fi vândut chiriașilor

în condițiile acestei legi.

Chiriașii recurenți mai arată că „nu

au cunoscut despre litigiul dintre Primăria și numita G.E. și au avut credința

că bunul nu poate fi retrocedat în natură”.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7752

din 12 iulie 1996 s-a restituit, în natură, apartamentul revendicat de

proprietarul (originar) naționalizat, iar prin dispoziția nr. 1238/21 octombrie

1996 emisă de Primarul General s-a pus în executare sentința, apartamentul

fiind, efectiv, predat proprietarului retrocedat prin procesul verbal din 27

septembrie 1996, de către reclamanta S. C. „H.N.” SA, prin reprezentanții săi.

Aceeași reclamantă vinde

apartamentul către chiriașii A. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2498

din 23 decembrie 1996, la trei luni după ce a fost retrocedat efectiv și pus în

posesie proprietarul originar.

2.2. Contractul de vânzare-cumpărare

este lovit de nulitate, conform art. 9 din Legea nr.112/1995, căci bunul nu

putea fi vândut, fiind, deja, retrocedat, astfel că nu făcea parte din

categoria imobilelor prevăzute de această lege pentru vânzare chiriașilor.

Prezumția de bună credință invocată

de recurenți nu operează în favoarea cumpărătorilor, fiind, evident, răsturnată

de clauza specială inserată în contract  la pct. 3 care se intitulează astfel:

„Subsemnații A.I.T. și A.E.G.,

consimțim să cumpărăm apartamentul de mai sus, în condițiile existenței

litigiului; dosar nr. 9132/1996 cu S.C. ”H.” SA.

Așadar, s-a vândut un bun litigios

și cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 112/1995, printr-un contract încheiat pe

temeiul acestei legi, ceea ce înlătură buna credință și acreditează ideea

credinței că a fost cumpărat bunul altuia, astfel că soluția declarării

nulității absolute a contractului este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Municipiul București prin Primarul General și de A.I.T.și

A.E.G. împotriva deciziei nr. 430 din 12 noiembrie 2002  a Curții de Apel

București – secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  27 ianuarie

2004.