ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9 august

2002, reclamantul Ș.M. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării

solicitând recunoașterea specializării de inginer de sistem. atestată prin

certificatul seria F nr. 3253 din 15 septembrie 2000, emis de C.P.I. SA.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că în mod nejustificat pârâtul refuză să-i recunoască

calificarea în meseria de analist sau programator, deși a făcut dovada

pregătirii în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 89 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a obligat Ministerul

Educației și Cercetării să-i recunoască reclamantului specializarea

postuniversitară de inginer de sistem, conform certificatului emis la 15

septembrie 2000.

Instanța a reținut că refuzul

recunoașterii noii specializări este nejustificat, în condițiile în care actul

doveditor, respectiv certificatul de absolvire, nu a fost desființat pe căi

legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Ministerul Educației și Cercetării care, în esență, a susținut

că pentru ocuparea unei funcții didactice cu funcție auxiliară de

informatician, reclamantul ar fi trebuit să absolve un curs postuniversitar de

cel puțin un an și jumătate în profilul postului, în conformitate cu

dispozițiile legale în vigoare.

Recursul este fondat.

Reclamantul-intimat Ș.M. a absolvit

Facultatea de Mecanică, specializarea electromecanică și este profesor

suplinitor din anul 1999.

În perioada februarie 1999 – iunie

1999, a urmat un curs de formare de patru luni și a absolvit programul –

inginer de sistem –, organizat de A.N.C.I. SA, în urma căruia a obținut

certificatul de atestare nr. 3253/2000.

În conformitate cu dispozițiile art.

70 din Legea nr. 84/1995, „învățământul postuniversitar asigură specializarea

în domeniu sau extinderea și perfecționarea atestată prin diplomă”.

Prin urmare, cursul de patru luni

urmat de reclamant nu reprezintă o specializare în domeniu, respectiv

electromecanică și ca atare, nu-i conferă dreptul de a preda informatica, norma

didactică cuprinzând ore la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise

pe diplomă. Mai mult dispozițiile art. 7 lit. d) și art. 44 din Legea nr.

128/1997, cărora reclamantul trebuie să se supună, obligă pentru ocuparea unei

funcții didactice, la absolvirea cu examen de licență, a unei instituții de

învățământ de lungă durată în profilul postului sau absolvirea unor cursuri

post universitare de specilizare în profilul postului de un an și jumătate.

Astfel fiind, urmează a se reține că

în mod greșit Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se reține că certificatul deținut de reclamant, nu poate conferi

dreptul de a preda informatica, nefiind vorba de o perfecționare a

specializării atestate prin diplomă.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr. 89 din 15

octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2003.