ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4949/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4949/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de la data de 22 august 2011 pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T.,

în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele:

- în principal,

obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de

învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile

pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a

specializării absolvite – E.F.S. – Limba și literatura engleză.

- în subsidiar,

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite; recunoașterea dreptului de a participa și susține

concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din

învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, inclusiv a

dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării;

- cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în perioada 1999 - 2004, a urmat cursurile F.E.F.S.

din cadrul Universității A.I.C. din Iași, în specialitatea E.F.S. - Limba și

literatura engleză, a susținut și a promovat examenul de licență din sesiunea

iunie 2004.

M.E.C.T.S. i-a

eliberat diploma de licența seria V nr. 0077914, în care se menționează că, pe

baza promovării examenului de licență, i se conferă titlul de Licențiat în E.F.S.

- Filologie, în specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză.

Din momentul înscrierii

la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile

care îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu universitatea, în

sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și a promovat toate

examenele, inclusiv examenul de licență. Pe parcursul facultății a efectuat și

cursuri de specialitate pentru pregătirea personalului didactic, urmând și

susținând o serie întreagă de discipline psiho - pedagogice.

Întrucât

specializarea pe care a absolvit-o nu este înscrisă în mod expres în

Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările,

precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic

din învățământul preuniversitar, nu i se recunoaște dreptul de a participa Ia

concursurile de încadrare a personalului didactic, nefiindu-i recunoscută

specializarea pe care a absolvit-o.

În drept, reclamantul

arată că, potrivit art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, este îndreptățit

să i se recunoască specializarea în care a obținut diploma de licență și, ca o

consecință, dreptul de a participa la toate concursurile pentru ocuparea

posturilor de specialitate din învățământul preuniversitar, inclusiv la

concursurile pentru titularizare și definitivare.

pronunțată de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 216

din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.T.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța a reținut că,

potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, cuprinderea

specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a

programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte

discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea

ministerului.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a reținut, raportat la dispozițiile legale în vigoare la data la

care reclamantul și-a efectuat studiile – art. 15 din Legea nr. 88/1993 privind

acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 din H.G. nr. 535/1999

privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor

din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat sau particular; art. 103

alin. (2) din Legea nr. 84/1995; art. 2 alin. (2) din Ordinul M.EC.T.S. nr. 3184

din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de

învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile

pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011 –

că, așa cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în cuprinsul

răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoașterii studiilor

universitare pentru absolvenții care au început studiile după intrarea în

vigoare a Legii nr. 88/1993, trebuie ca programul de studii/specializarea

urmată să fie acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform

actului normativ ce reglementează specializările și programele de studii la

momentul înscrierii în primul an de studii.

Cum specializarea

absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G.,

conform Legii nr. 88/1993, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a

efectuat studiile (în acest sens fiind și documentația care a stat la baza

răspunsului la plângerea administrativă prealabilă), aceasta nu a fost cuprinsă

în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs, valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtului la includerea în Centralizator a specializării absolvite de

reclamant.

În ceea ce privește

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite, precum și recunoașterea dreptului de a participa și

susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor

vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității

absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a

definitivării și titularizării, Curtea de apel a reținut, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184 din 26 ianuarie 2011,

că vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar candidații

ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator, dacă profilul

postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite și dacă

specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii

finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat

unuia din programele de studii incluse in acest Centralizator. În aceste

situații, acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor

didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.

Pentru a respingerea

capetelor de cerere subsidiare, Curtea de apel a avut în vedere aceleași argumente

expuse cu privire la capătul de cerere principal, în sensul că, pentru a se

primi acceptul de participare la concursurile respective, trebuie îndeplinite următoarele

condiții cumulative: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul

specializării absolvite; 2) dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a

candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilata uneia

dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest

Centralizator.

Însa, pentru a îndeplini

ambele condiții cumulative, trebuie să fie avută în vedere rațiunea

legiuitorului care, atunci când face trimitere la „profilul specializării

absolvite” și „specializarea înscrisă pe diploma de studii a

candidatului/programul de studii finalizat de candidat”, are în vedere acele

specializări acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, ceea ce nu

este cazul în speță.

de reclamantul S.T.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul S.T., invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul - reclamant

critică soluția instanței de fond sub aspectul faptului că în mod greșit s-a

reținut că specializarea absolvită nu a fost acreditată sau autorizată

provizoriu prin H.G.

Susține recurentul că

instanța a omis să aibă în vedere prevederile art. 6 din H.G. nr. 535/2009

conform cărora, în instituțiile de învățământ superior

acreditate se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupări de două

specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din același

curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru

specializarea dublă rezultată. În acest sens, recurentul-reclamant arată că

universitatea, prin Adresa nr. 2134 din 6 februarie 2012, precizează că

specializarea absolvită a fost înființată în baza art. 6 alin. (1) din H.G. nr.

535/1999, conform Hotărârii nr. 10/1999 a Senatului universității. Totodată, recurentul

- reclamant invocă și Adresele nr. 12846 și nr. 21141 din 6 februarie 2006 a

ministerului prin care se arată că specializarea respectivă a funcționat în

baza H.G. nr. 535/1999.

În continuare, recurentul-reclamant

reiterează aspectele învederate instanței de fond în sensul că, deși a urmat

cursurile în specialitatea E.F.S. – Lima și literatura engleză, a promovat

examenul de licență în sesiunea iunie 2004, iar ministerul i-a eliberat diploma

de licență, îi este refuzată participarea la concursurile de ocupare a

posturilor didactice de titularizare și definitivare din cauza faptului că

specializarea respectivă nu este cuprinsă în Centralizatorul menționat.

În drept, recurentul -

reclamant invocă și dispozițiile art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011,

susținând că este îndreptățit să i se recunoască specializarea în care a

obținut diploma de licență și, ca o consecință, dreptul de a participa la toate

concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate din învățământul

preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare și definitivare

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

În cauză este

necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultății de E.F.S.,

Specializarea E.F.S. – Limba și literatura engleză, de lungă durată, cu examen

de licență în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universității A.I.C. din Iași.

Reclamantul a arătat

că, până la data promovării acțiunii, ministerul pârât nu a răspuns

solicitărilor sale din 4 iulie 2011 privind: în principal, includerea în

Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar a specializării absolvite;

în subsidiar, recunoașterea specializării ca profil asimilat, apt să îi dea

posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite și eliberării unui document în acest sens, precum și

aprobarea participării sale la concursurile respective.

La data de 14

noiembrie 2011, recurentul - reclamant a depus la dosarul de fond răspunsul nr.

46657 din 1 august 2011, prin care ministerul a răspuns negativ solicitării din

4 iulie 2011, arătând, în esență, că, în vederea recunoașterii studiilor

universitare începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993, este

necesar ca specializarea urmată să fie acreditată sau autorizată, să funcționeze

provizoriu, însă specializarea în litigiu nu a fost cuprinsă în Centralizator

deoarece nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G., conform

Legii nr. 88/1993, iar la concursurile susmenționate pot participa doar

candidații care au absolvit una dintre specializările cuprinse în

Centralizatorul aprobat anual prin ordin al ministrului educației, cercetării,

tineretului și sportului.

În esență, atât

apărarea pârâtului, cât și motivarea instanței de fond sunt fundamentate pe

argumentul că specializarea absolvită de recurentul - reclamant (E.F.S. – Limba

și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna dintre H.G. privind

structurile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze

provizoriu.

Cu toate acestea,

Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. 12846/21/141 din 6 februarie 2006

(fila 10 la dosarul de recurs), ministerul pârât a comunicat Universității A.I.C.

Iași, între altele, faptul că specializarea E.F.S. – Limba și literatura

angleză a putut funcționa în cadrul acestei universități în baza prevederilor art.

6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin.

(3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă,

absolvenții au putut primi titlul de licențiat în profilul și în specializarea

urmate.

Într-adevăr, potrivit

art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituțiile de învățământ superior

acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de

credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar,

grupuri de două specializări autorizate și/ sau acreditate, care fac parte din

același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare

pentru specializarea dublă rezultată”.

Or, în cauză, este

necontestat că Universitatea A.I.C. din Iași a fost și este o instituție de

învățământ superior acreditată, iar specializarea E.F.S. – Limba și literatura

engleză a fost înființată prin Hotărârea Senatului Universitar nr. 10 din 1

septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit

dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale

specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.

Faptul invocat de

ministerul pârât, că această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C.

din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/ acreditată, enumerată în

anexele vreunei H.G., dată în acest scop, nu poate fi imputat universității și,

cu atât mai puțin absolvenților de la specializarea respectivă, din moment ce

ministerul de resort nu a declanșat procedura de lichidare a acelei

specializări și adoptarea unei H.G. în acest sens.

Or, așa cum, de

altfel, ministerul de resort a comunicat Universității A.I.C. din Iași,

potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenții

care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și

în specializarea urmate”.

În conformitate cu

dispozițiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de

licență seria V nr. 0077914, ca urmare a promovării examenului de licență din

sesiunea iunie 2004, în profilul E.F.S., specializarea E.F.S. – Limba și

literatura engleză.

Pentru considerentele

arătate, se reține că refuzul exprimat de minister prin Adresa nr. 46657 din 1

august 2011 are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza a

I- a din Legea nr. 554/2004, reprezentând „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane”

Atâta timp cât obținerea

diplomei de licență conferă de drept titularului său capacitatea de a se bucura

de toate drepturile privind specializarea respectivă, Înalta Curte constată că

este întemeiat capătul de cerere subsidiar referitor la recunoașterea

specializării absolvite, ca profil asimilat, fiind corectă soluția curții de

apel în privința respingerii celorlalte capete de cerere, a căror realizare

efectivă este ulterioară și reprezintă consecința directă a admiterii capătului

de cerere subsidiar.

Totodată, se constată

a fi temeinică și legală soluția dată de instanța de fond excepției lipsei

calității procesuale pasive a ministerului, invocată de pârât, având în vedere

faptul că Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului

didactic din învățământul preuniversitar se aprobă de către M.E.C.T.S., iar,

conform art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011:

„Art. 2. - (1) Candidații ale căror specializări nu se regăsesc în

Centralizator vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a

posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul

preuniversitar, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul

specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a

candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia

dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest

centralizator. În aceste situații acceptul de participare la concursurile de

ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu

aprobarea M.E.C.T.S.

(2)

Cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licență

sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru

alte discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu

aprobarea M.E.C.T.S.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în

sensul admiterii capătului de acțiune subsidiar referitor la obligarea

autorității pârâte competente să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba și

literatura engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iași, ca

profil asimilat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.T. împotriva Sentinței civile nr. 216 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar și obligă

autoritatea pârâtă competentă să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba și

Literatura Engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iași, ca

profil asimilat.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.