ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4949/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 22 august 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele: - în principal, obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a specializării absolvite – E.F.S.

– Limba și literatura engleză. - în subsidiar, recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite; recunoașterea dreptului de a participa și susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării; - cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 1999 - 2004, a urmat cursurile F.E.F.S.

din cadrul Universității A.I.C. din Iași, în specialitatea E.F.S. - Limba și literatura engleză, a susținut și a promovat examenul de licență din sesiunea iunie 2004. M.E.C.T.S. i-a eliberat diploma de licența seria V nr. 0077914, în care se menționează că, pe baza promovării examenului de licență, i se conferă titlul de Licențiat în E.F.S. - Filologie, în specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză. Din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu universitatea, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și a promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

Pe parcursul facultății a efectuat și cursuri de specialitate pentru pregătirea personalului didactic, urmând și susținând o serie întreagă de discipline psiho - pedagogice. Întrucât specializarea pe care a absolvit-o nu este înscrisă în mod expres în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, nu i se recunoaște dreptul de a participa Ia concursurile de încadrare a personalului didactic, nefiindu-i recunoscută specializarea pe care a absolvit-o. În drept, reclamantul arată că, potrivit art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, este îndreptățit să i se recunoască specializarea în care a obținut diploma de licență și, ca o consecință, dreptul de a participa la toate concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate din învățământul preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare și definitivare.

2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 216 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.T. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea ministerului.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut, raportat la dispozițiile legale în vigoare la data la care reclamantul și-a efectuat studiile – art. 15 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 din H.G. nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat sau particular; art. 103 alin. (2) din Legea nr. 84/1995; art. 2 alin. (2) din Ordinul M.EC.T.S.

nr. 3184 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011 – că, așa cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoașterii studiilor universitare pentru absolvenții care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993, trebuie ca programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform actului normativ ce reglementează specializările și programele de studii la momentul înscrierii în primul an de studii.

Cum specializarea absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G., conform Legii nr. 88/1993, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a efectuat studiile (în acest sens fiind și documentația care a stat la baza răspunsului la plângerea administrativă prealabilă), aceasta nu a fost cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar. Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la includerea în Centralizator a specializării absolvite de reclamant.

În ceea ce privește recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, precum și recunoașterea dreptului de a participa și susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării, Curtea de apel a reținut, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 3184 din 26 ianuarie 2011, că vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar candidații ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse in acest Centralizator. În aceste situații, acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.

Pentru a respingerea capetelor de cerere subsidiare, Curtea de apel a avut în vedere aceleași argumente expuse cu privire la capătul de cerere principal, în sensul că, pentru a se primi acceptul de participare la concursurile respective, trebuie îndeplinite următoarele condiții cumulative: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul specializării absolvite; 2) dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilata uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest Centralizator.

Însa, pentru a îndeplini ambele condiții cumulative, trebuie să fie avută în vedere rațiunea legiuitorului care, atunci când face trimitere la „profilul specializării absolvite” și „specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat”, are în vedere acele specializări acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, ceea ce nu este cazul în speță. 4. Recursul declarat de reclamantul S.T. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul S.T., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul - reclamant critică soluția instanței de fond sub aspectul faptului că în mod greșit s-a reținut că specializarea absolvită nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G.

Susține recurentul că instanța a omis să aibă în vedere prevederile art. 6 din H.G. nr. 535/2009 conform cărora, în instituțiile de învățământ superior acreditate se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupări de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată. În acest sens, recurentul-reclamant arată că universitatea, prin Adresa nr. 2134 din 6 februarie 2012, precizează că specializarea absolvită a fost înființată în baza art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, conform Hotărârii nr. 10/1999 a Senatului universității. Totodată, recurentul - reclamant invocă și Adresele nr. 12846 și nr. 21141 din 6 februarie 2006 a ministerului prin care se arată că specializarea respectivă a funcționat în baza H.G.

nr. 535/1999. În continuare, recurentul-reclamant reiterează aspectele învederate instanței de fond în sensul că, deși a urmat cursurile în specialitatea E.F.S. – Lima și literatura engleză, a promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2004, iar ministerul i-a eliberat diploma de licență, îi este refuzată participarea la concursurile de ocupare a posturilor didactice de titularizare și definitivare din cauza faptului că specializarea respectivă nu este cuprinsă în Centralizatorul menționat. În drept, recurentul - reclamant invocă și dispozițiile art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, susținând că este îndreptățit să i se recunoască specializarea în care a obținut diploma de licență și, ca o consecință, dreptul de a participa la toate concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate din învățământul preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare și definitivare II.

Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În cauză este necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultății de E.F.S., Specializarea E.F.S. – Limba și literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universității A.I.C. din Iași.

Reclamantul a arătat că, până la data promovării acțiunii, ministerul pârât nu a răspuns solicitărilor sale din 4 iulie 2011 privind: în principal, includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a specializării absolvite; în subsidiar, recunoașterea specializării ca profil asimilat, apt să îi dea posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite și eliberării unui document în acest sens, precum și aprobarea participării sale la concursurile respective.

La data de 14 noiembrie 2011, recurentul - reclamant a depus la dosarul de fond răspunsul nr. 46657 din 1 august 2011, prin care ministerul a răspuns negativ solicitării din 4 iulie 2011, arătând, în esență, că, în vederea recunoașterii studiilor universitare începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993, este necesar ca specializarea urmată să fie acreditată sau autorizată, să funcționeze provizoriu, însă specializarea în litigiu nu a fost cuprinsă în Centralizator deoarece nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G., conform Legii nr. 88/1993, iar la concursurile susmenționate pot participa doar candidații care au absolvit una dintre specializările cuprinse în Centralizatorul aprobat anual prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

În esență, atât apărarea pârâtului, cât și motivarea instanței de fond sunt fundamentate pe argumentul că specializarea absolvită de recurentul - reclamant (E.F.S. – Limba și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna dintre H.G. privind structurile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. 12846/21/141 din 6 februarie 2006 (fila 10 la dosarul de recurs), ministerul pârât a comunicat Universității A.I.C. Iași, între altele, faptul că specializarea E.F.S. – Limba și literatura angleză a putut funcționa în cadrul acestei universități în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenții au putut primi titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate.

Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituțiile de învățământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate și/ sau acreditate, care fac parte din același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată”. Or, în cauză, este necontestat că Universitatea A.I.C. din Iași a fost și este o instituție de învățământ superior acreditată, iar specializarea E.F.S. – Limba și literatura engleză a fost înființată prin Hotărârea Senatului Universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.

Faptul invocat de ministerul pârât, că această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C. din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/ acreditată, enumerată în anexele vreunei H.G., dată în acest scop, nu poate fi imputat universității și, cu atât mai puțin absolvenților de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanșat procedura de lichidare a acelei specializări și adoptarea unei H.G. în acest sens. Or, așa cum, de altfel, ministerul de resort a comunicat Universității A.I.C. din Iași, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate”.

În conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de licență seria V nr. 0077914, ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea iunie 2004, în profilul E.F.S., specializarea E.F.S. – Limba și literatura engleză.

Pentru considerentele arătate, se reține că refuzul exprimat de minister prin Adresa nr. 46657 din 1 august 2011 are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, reprezentând „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane” Atâta timp cât obținerea diplomei de licență conferă de drept titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, Înalta Curte constată că este întemeiat capătul de cerere subsidiar referitor la recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, fiind corectă soluția curții de apel în privința respingerii celorlalte capete de cerere, a căror realizare efectivă este ulterioară și reprezintă consecința directă a admiterii capătului de cerere subsidiar.

Totodată, se constată a fi temeinică și legală soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului, invocată de pârât, având în vedere faptul că Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se aprobă de către M.E.C.T.S., iar, conform art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011: „Art.

2. - (1) Candidații ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest centralizator. În aceste situații acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S. (2) Cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea M.E.C.T.S.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii capătului de acțiune subsidiar referitor la obligarea autorității pârâte competente să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba și literatura engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iași, ca profil asimilat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.T. împotriva Sentinței civile nr. 216 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar și obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba și Literatura Engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iași, ca profil asimilat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.