ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5476/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5476/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta L.M.E., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele:

- în principal,

obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de

învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile

pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a

specializării absolvite - „Educație fizică și sport - Limba și literatura

engleză”.

- în subsidiar,

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite; recunoașterea dreptului de a participa și susține

concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din

învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, inclusiv a

dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 1999 - 2004, a urmat cursurile

Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „A.I.C.” din

Iași, în specialitatea Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză, a

susținut și a promovat examenul de licență din sesiunea iunie 2004.

Ministerul Educației

și Cercetării i-a eliberat diploma de licența seria V nr. ......., în care se

menționează că, pe baza promovării examenului de licență, i se conferă titlul

de Licențiat în Educației fizică și sport - Filologie, în specializarea

Educație fizica și sport - Limba și literatura engleză.

Din momentul

înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate

obligațiile care îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu

universitatea, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și a

promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. Pe parcursul facultății

a efectuat și cursuri de specialitate pentru pregătirea personalului didactic,

urmând și susținând o serie întreagă de discipline psiho-pedagogice.

Întrucât

specializarea pe care a absolvit-o nu este înscrisă în mod expres în

Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar, nu i se recunoaște

dreptul de a participa la concursurile de încadrare a personalului didactic,

nefiindu-i recunoscută specializarea pe care a absolvit-o.

În drept, reclamanta

arată că, potrivit art. 2 din Ordinul ministrului educației, cercetării,

tineretului și sportului nr. 3184/2011, este îndreptățit să i se recunoască

specializarea în care a obținut diploma de licență și, ca o consecință, dreptul

de a participa la toate concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate

din învățământul preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare

și definitivare.

Pârâtul a depus

întâmpinare prin care s-a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii.

pronunțată de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 569

din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta L.M.E.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului s-a reținut că Ordinul MECTS nr. 3184/2011

și-a încetat efectele, reglementând exclusiv procedura pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011, aspect care nu

lipsește de interes acțiunea reclamantei, cât timp acest ordin a produs efecte,

iar eventuala constatare a temeiniciei acțiunii poate conduce la formularea

unei acțiuni separate în despăgubiri, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a reținut, raportat la dispozițiile legale în vigoare la data la

care reclamanta și-a efectuat studiile - art. 15 din Legea nr. 88/1993 privind

acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 din H.G. nr.

535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea

specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat sau

particular; art. 103 alin. (2) din Legea nr. 84/1995; art. 2 alin. (2) din

Ordinul ministrului educației cercetării tineretului și sportului nr. 3184 din 26

ianuarie 2011 pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de

învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile

pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011 -

că, așa cum în mod corect i s-a comunicat reclamantei în cuprinsul răspunsului

la plângerea prealabilă, în vederea recunoașterii studiilor universitare pentru

absolvenții care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr.

88/1993, trebuie ca programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate

sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform actului normativ ce

reglementează specializările și programele de studii la momentul înscrierii în

primul an de studii.

Cum specializarea

absolvită de reclamantă nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin

hotărâre de Guvern, conform Legii nr. 88/1993, lege în vigoare pe perioada în

care reclamanta a efectuat studiile (în acest sens fiind și documentația care a

stat la baza răspunsului la plângerea administrativă prealabilă), aceasta nu a

fost cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile

și specializările, precum și probele de concurs, valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtului la includerea în Centralizator a specializării absolvite de

reclamantă.

În ceea ce privește

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite, precum și recunoașterea dreptului de a participa și

susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor

vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității

absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a

definitivării și titularizării, Curtea de apel a reținut, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului educației cercetării

tineretului și sportului nr. 3184 din 26 ianuarie 2011, că vor primi acceptul

de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor

vacante/rezervate din învățământul preuniversitar candidații ale căror

specializări nu se regăsesc în Centralizator, dacă profilul postului/catedrei

coincide cu profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe

diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat

poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de

studii incluse în acest Centralizator. În aceste situații, acceptul de

participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul

preuniversitar se acordă cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Pentru a respingerea

capetelor de cerere subsidiare, Curtea de apel a avut în vedere aceleași

argumente expuse cu privire la capătul de cerere principal, în sensul că,

pentru a se primi acceptul de participare la concursurile respective, trebuie

îndeplinite următoarele condiții cumulative: 1) profilul postului/catedrei să

coincidă cu profilul specializării absolvite; 2) dacă specializarea înscrisă pe

diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat

poate fi asimilata uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de

studii incluse în acest Centralizator.

Însa, pentru a

îndeplini ambele condiții cumulative, trebuie să fie avută în vedere rațiunea

legiuitorului care, atunci când face trimitere la „profilul specializării

absolvite” și „specializarea înscrisă pe diploma de studii a

candidatului/programul de studii finalizat de candidat”, are în vedere acele

specializări acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, ceea ce nu

este cazul în speță.

de reclamanta L.M.E.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta L.M.E., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

critică soluția instanței de fond sub aspectul faptului că în mod greșit s-a

reținut că specializarea absolvită nu a fost acreditată sau autorizată

provizoriu prin hotărâre a Guvernului.

Susține recurenta că

instanța a omis să aibă în vedere prevederile art. 6 din H.G. nr. 535/2009

conform cărora, în instituțiile de învățământ superior acreditate se pot

organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupări de două specializări

autorizate și/sau acreditate, care fac parte din același curriculum

universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea

dublă rezultată. În acest sens, recurenta-reclamantă arată că universitatea,

prin Adresa nr. 2134 din 6 februarie 2012, precizează că specializarea

absolvită a fost înființată în baza art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999,

conform Hotărârii nr. 10/1999 a Senatului universității. Totodată,

recurentul-reclamant invocă și Adresele nr. 12846 și nr. 21141 din 6 februarie

2006 a ministerului prin care se arată că specializarea respectivă a funcționat

în baza H.G. nr. 535/1999.

În continuare,

recurenta-reclamantă reiterează aspectele învederate instanței de fond în

sensul că, deși a urmat cursurile în specialitatea Educație fizică și sport -

Limba și literatura engleză, a promovat examenul de licență în sesiunea iunie

2004, iar ministerul i-a eliberat diploma de licență, îi este refuzată

participarea la concursurile de ocupare a posturilor didactice de titularizare

și definitivare din cauza faptului că specializarea respectivă nu este cuprinsă

în Centralizatorul menționat.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

În cauză este

necontestat că recurenta-reclamantă a urmat cursurile Facultății de Educație

Fizică și Sport, Specializarea Educați Fizică și Sport - Limba și literatura

engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din

cadrul Universității „A.I.C.” din Iași.

Reclamanta a arătat

că, până la data promovării acțiunii, ministerul pârât nu a răspuns

solicitărilor sale din 4 iulie 2011 privind: în principal, includerea în

Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar a specializării

absolvite; în subsidiar, recunoașterea specializării ca profil asimilat, apt să

îi dea posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite și eliberării unui document în acest sens, precum și

aprobarea participării sale la concursurile respective.

Ministerul a răspuns

negativ solicitării din 4 iulie 2011, arătând, în esență, că, în vederea

recunoașterii studiilor universitare începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 88/1993, este necesar ca specializarea urmată să fie acreditată sau

autorizată, să funcționeze provizoriu, însă specializarea în litigiu nu a fost

cuprinsă în Centralizator deoarece nu a fost acreditată sau autorizată

provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform Legii nr. 88/1993, iar la

concursurile sus-menționate pot participa doar candidații care au absolvit una

dintre specializările cuprinse în Centralizatorul aprobat anual prin ordin al

ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

În esență, atât

apărarea pârâtului, cât și motivarea instanței de fond sunt fundamentate pe

argumentul că specializarea absolvită de recurentul-reclamant (Educație fizică

și sport - Limba și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna dintre

hotărârile de Guvern privind structurile de învățământ superior acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu.

Cu toate acestea,

Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. 12846, 21.141 din 6 februarie 2006,

ministerul pârât a comunicat Universității „A.I.C.” Iași, între altele, faptul

că specializarea „Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză” a

putut funcționa în cadrul acestei universități în baza prevederilor art. 6

alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67

alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă,

absolvenții au putut primi titlul de licențiat în profilul și în specializarea

urmate.

Într-adevăr, potrivit

art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituțiile de învățământ superior

acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de

credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar,

grupuri de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din

același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare

pentru specializarea dublă rezultată”.

Or, în cauză, este

necontestat că Universitatea „A.I.C.” din Iași a fost și este o instituție de

învățământ superior acreditată, iar specializarea „Educație fizică și sport -

Limba și literatura engleză” a fost înființată prin Hotărârea Senatului

universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de

acreditare, potrivit dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări,

componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.

Faptul invocat de

ministerul pârât, că această „dublă specializare” de la Universitatea „A.I.C.”

din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în

anexele vreunei hotărâri de Guvern, dată în acest scop, nu poate fi imputat

universității și, cu atât mai puțin absolvenților de la specializarea

respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanșat procedura de

lichidare a acelei specializări și adoptarea unei hotărâri de Guvern în acest

sens.

Or, așa cum, de

altfel, ministerul de resort a comunicat Universității „A.I.C.” din Iași,

potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenții

care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și

în specializarea urmate”.

În conformitate cu

dispozițiile legale citate mai sus, recurenta-reclamantă a primit Diploma de

licență seria V nr. .........., ca urmare a promovării examenului de licență

din sesiunea iunie 2004, în profilul „Educație fizică și sport”, specializarea

„Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză”.

Pentru considerentele

arătate, se reține că refuzul exprimat de minister are caracter nejustificat în

sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza întâi din Legea nr. 554/2004, reprezentând

„exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane”.

Atâta timp cât

obținerea diplomei de licență conferă de drept titularului său capacitatea de a

se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, Înalta Curte

constată că este întemeiat capătul de cerere subsidiar referitor la

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, fiind corectă

soluția curții de apel în privința respingerii celorlalte capete de cerere, a

căror realizare efectivă este ulterioară și reprezintă consecința directă a

admiterii capătului de cerere subsidiar.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

admiterii capătului de acțiune subsidiar referitor la obligarea autorității

pârâte competente să recunoască Specializarea educație fizică și sport

absolvită de reclamantă la Universitatea „A.I.C.” din Iași, ca profil asimilat,

cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de L.M.E. împotriva Sentinței nr. 569 din 30 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar.

Obligă autoritatea

pârâtă competentă să recunoască Specializarea Educație Fizică și Sport

absolvită de reclamantă la Universitatea „A.I.C.” din Iași, ca profil asimilat.

Menține în rest

soluția instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - LM