ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4198/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.I.M.(fostă

M.) în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

București și Inspectoratul Școlar Botoșani, a solicitat să se dispună obligarea

pârâților la emiterea unui act administrativ constând într-o anexă a centralizatorului

privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele

de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar

valabil în anul 2010, și în care să fie trecută dubla specializare „Educație Fizică

și Sport - Limba și literatura engleză”. În subsidiar, a solicitat obligarea autorităților

pârâte la eliberarea unui act cu caracter individual care să-i confere dreptul de

a susține examenul de titularizare și gradele didactice pe specializarea „Limba

și literatura engleză”.

Reclamanta și-a motivat

acțiunea arătând că, a obținut diploma de licență emisă sub antetul Ministerului

Educației și Cercetării, eliberată din 25 octombrie 2006, ca licențiat în profilul

Educație Fizică și Sport cu dublă specializare Educație Fizică și Sport - Limba

și literatura engleză din cadrul Universității A.I.C. Iași, și în pofida acestei

situații, începând cu anul școlar 2007-2008, autoritățile pârâte îi refuză dreptul

de a se înscrie la examenul de titularizare ca profesor de limbă engleză, prin invocarea

„Centralizatorului” care nu cuprinde specializarea înscrisă în diploma sa de licență.

În întâmpinarea depusă

la dosar, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru cererea formulată în subsidiarul

acțiunii reclamantei, sens în care a invocat incidența dispozițiilor H.G. nr. 81/2010

cu modificările și completările ulterioare, care abilitează această autoritate de

a emite acte administrative cu caracter normativ în vederea organizării în concret

a prevederilor legale și nicidecum de a emite acte administrative cu caracter individual,

așa cum solicită reclamanta. Pe fondul cauzei, a arătat că, anexa nr. 1A la poz.

31 H.G. nr. 535/1999 - precizează profilurile cu specializările acreditate să funcționeze

în cadrul Universității „A.I.C.” Iași cu forma de învățământ corespunzătoare, iar

specializarea urmată de reclamantă nu figurează în acest act, astfel încât, prin

raportare și la art. 5 alin. (1) lit. d) Legea nr. 88/1993, Ordinul nr. 5885/2009,

acțiunea reclamantei este nefondată.

Prin sentința civilă

nr. 260 din 22 noiembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de autoritatea pârâtă și pe fond a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a apreciat că reclamanta nu are un drept recunoscut de

lege vătămat, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz

nejustificat de soluționare a cererilor reclamantei din partea autorității pârâte.

S-a reținut de instanța

de fond ca neîntemeiate ambele cereri formulate de reclamantă atât cea formulată

în principal cât și cea formulată în subsidiar în condițiile în care nu erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 6 H.G. nr. 535/1999.

Împotriva acestei hotărârii,

în termen și legal timbrat a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs au

fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită a legii de către

instanța de fond.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că instanța de fond a făcut o apreciere

subiectivă a probelor existente și nu a ținut cont că autoritatea pârâtă i-a încălcat

dreptul la muncă prin faptul că i-a refuzat înscrierea la examenul de titularizare

și la susținerea examenelor de obținere a gradelor didactice pe specializarea limba

și literatura engleză. Iar faptul că specializarea a refuzat prin reunirea a două

specializări din arii curiculare diferite nu îi sunt imputabile recurentei.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă de recurentă greșita aplicare a legii, respectiv

a dispozițiilor art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999. aceasta deoarece pârâtul a permis

specializarea pentru profituri din arii curiculare diferite.

La dosar intimatul-pârât

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

În cauză sentința atacată

prin care s-a respins acțiunea recurentei-reclamante este dată cu aplicarea corectă

a legii și cu interpretarea corectă a probelor administrate în raport de obiectul

cauzei.

Nu pot fi reținute aspectele

de nelegalitate invocate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

în mod corect și obiectiv fiind constatat faptul că în cauză recurenta nu are un

drept recunoscut de lege vătămat și că nu sunt îndeplinite condițiile existenței

unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor formulate de recurentă.

Nu poate fi reținută susținerea

privind încălcarea dreptului la muncă deoarece autoritatea intimată nu i-a îngrădit

acest drept general. În cauză neîndeplinirea unor condiții specifice încadrării

pe un anumit post sau specializare nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă.

În cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind aplicate corect dispozițiile

art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999 în vigoare la data începerii de către recurentă

a studiilor universitare.

Recurenta nu se încadrează

în dispozițiile art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999 deoarece cele două specializări

urmate de recurentă „Educație Fizică și Sport” și Limba și literatura engleză” fac

parte din arii curiculare diferite și nu pot fi grupate, chiar și cu aprobarea senatului

universitar.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge ca nefondat

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.I.M.(fostă

M.) împotriva sentinței nr. 260 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.