ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4198/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.I.M.(fostă M.) în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și Inspectoratul Școlar Botoșani, a solicitat să se dispună obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ constând într-o anexă a centralizatorului privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar valabil în anul 2010, și în care să fie trecută dubla specializare „Educație Fizică și Sport - Limba și literatura engleză”.

În subsidiar, a solicitat obligarea autorităților pârâte la eliberarea unui act cu caracter individual care să-i confere dreptul de a susține examenul de titularizare și gradele didactice pe specializarea „Limba și literatura engleză”. Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că, a obținut diploma de licență emisă sub antetul Ministerului Educației și Cercetării, eliberată din 25 octombrie 2006, ca licențiat în profilul Educație Fizică și Sport cu dublă specializare Educație Fizică și Sport - Limba și literatura engleză din cadrul Universității A.I.C. Iași, și în pofida acestei situații, începând cu anul școlar 2007-2008, autoritățile pârâte îi refuză dreptul de a se înscrie la examenul de titularizare ca profesor de limbă engleză, prin invocarea „Centralizatorului” care nu cuprinde specializarea înscrisă în diploma sa de licență.

În întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru cererea formulată în subsidiarul acțiunii reclamantei, sens în care a invocat incidența dispozițiilor H.G. nr. 81/2010 cu modificările și completările ulterioare, care abilitează această autoritate de a emite acte administrative cu caracter normativ în vederea organizării în concret a prevederilor legale și nicidecum de a emite acte administrative cu caracter individual, așa cum solicită reclamanta. Pe fondul cauzei, a arătat că, anexa nr. 1A la poz. 31 H.G.

nr. 535/1999 - precizează profilurile cu specializările acreditate să funcționeze în cadrul Universității „A.I.C.” Iași cu forma de învățământ corespunzătoare, iar specializarea urmată de reclamantă nu figurează în acest act, astfel încât, prin raportare și la art. 5 alin. (1) lit. d) Legea nr. 88/1993, Ordinul nr. 5885/2009, acțiunea reclamantei este nefondată. Prin sentința civilă nr. 260 din 22 noiembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de autoritatea pârâtă și pe fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a apreciat că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamantei din partea autorității pârâte.

S-a reținut de instanța de fond ca neîntemeiate ambele cereri formulate de reclamantă atât cea formulată în principal cât și cea formulată în subsidiar în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 H.G. nr. 535/1999. Împotriva acestei hotărârii, în termen și legal timbrat a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că instanța de fond a făcut o apreciere subiectivă a probelor existente și nu a ținut cont că autoritatea pârâtă i-a încălcat dreptul la muncă prin faptul că i-a refuzat înscrierea la examenul de titularizare și la susținerea examenelor de obținere a gradelor didactice pe specializarea limba și literatura engleză.

Iar faptul că specializarea a refuzat prin reunirea a două specializări din arii curiculare diferite nu îi sunt imputabile recurentei. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă de recurentă greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999. aceasta deoarece pârâtul a permis specializarea pentru profituri din arii curiculare diferite. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: În cauză sentința atacată prin care s-a respins acțiunea recurentei-reclamante este dată cu aplicarea corectă a legii și cu interpretarea corectă a probelor administrate în raport de obiectul cauzei.

Nu pot fi reținute aspectele de nelegalitate invocate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în mod corect și obiectiv fiind constatat faptul că în cauză recurenta nu are un drept recunoscut de lege vătămat și că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor formulate de recurentă. Nu poate fi reținută susținerea privind încălcarea dreptului la muncă deoarece autoritatea intimată nu i-a îngrădit acest drept general. În cauză neîndeplinirea unor condiții specifice încadrării pe un anumit post sau specializare nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. fiind aplicate corect dispozițiile art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999 în vigoare la data începerii de către recurentă a studiilor universitare. Recurenta nu se încadrează în dispozițiile art. 6 alin. (1) H.G. nr. 535/1999 deoarece cele două specializări urmate de recurentă „Educație Fizică și Sport” și Limba și literatura engleză” fac parte din arii curiculare diferite și nu pot fi grupate, chiar și cu aprobarea senatului universitar. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I.M.(fostă M.) împotriva sentinței nr. 260 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.