ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1.

Prin Sentința civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și excepția inadmisibilității, invocate de pârât prin întâmpinare și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ș.S.M., prin care acesta a solicitat instanței să dispună: - anularea Adresei nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de către pârât în soluționarea plângerii prealabile și, în consecință, - în principal, obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, a specializării absolvite de reclamant, și anume Educație Fizică și Sport - Limba și Literatura Engleză; - în subsidiar, recunoașterea specializării absolvite de reclamant ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar, potrivit specialității absolvite; - recunoașterea dreptului de a participa și susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar, potrivit specialității absolvite,

inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării; - cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ (și) pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, astfel că a respins excepția inadmisibilității. 1.2.

De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, reținând că potrivit art. 2 alin. (1), teza II din Ordinul nr. 3184/2011, emis de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. 1.3.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea nu este întemeiată și a respins-o ca atare, reținând că, astfel cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoașterii studiilor universitare pentru absolvenții care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, trebuie ca programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform actului normativ ce reglementează specializările și programele de studii la momentul înscrierii în primul an de studii.

Instanța a reținut că, deoarece specializarea absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin hotărâre de Guvern, conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a efectuat studiile, aceasta nu a fost cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind anularea adresei de răspuns la plângerea administrativă prealabilă și, în consecință, în temeiul principiului conform căruia capătul de cerere accesoriu urmează soarta juridică a capătului principal de cerere, a apreciat că este neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a specializării absolvite, considerentele instanței fiind comune cu cele de la capătul inițial de cerere.

În ceea ce privește recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, precum și recunoașterea dreptului de a participa și susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 3184 din 26 ianuarie 2011 al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011, pentru a se primi acceptul de participare la concursurile pentru posturile didactice din învățământul preuniversitar,

trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul specializării absolvite și 2) specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat să poată fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest Centralizator. A mai reținut instanța că, pentru a îndeplini ambele condiții cumulative, trebuie să se aibă în vedere rațiunea legiuitorului, care, atunci când face trimitere la "profilul specializării absolvite" și "specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat" are în vedere, desigur, acele specializări acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ș.S.M., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 cu aplicarea art. 304 1 C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a ignorat dispozițiile legale aplicabile în cauză, raportându-și considerentele la dispoziții străine cauzei; - instanța de fond a interpretat greșit starea de fapt, omițând că a absolvit cursurile organizate de o universitate de stat, iar la sfârșitul anilor de studii a susținut și promovat examenul de licență, iar diploma primită fusese eliberată de Ministerul Educației și Cercetării; - în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, instanța de fond era datoare să oblige să acorde aprobarea cerută la alin. (2) al acestui articol.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate, în sensul admiterii acțiunii. 2.2. Ministerul intimat a trimis la dosar Concluzii scrise, care au fost înregistrate la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 12365 din 8 aprilie 2013, fiind depuse la poștă la data de 5 aprilie 2013, după pronunțarea soluției la data de 4 aprilie 2013. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză este necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport, Specializarea Educați Fizică și Sport - Limba și literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universității "Al.

I. Cuza" din Iași. De asemenea, este necontestat că, prin Adresa nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de direcția de specialitate a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, autoritatea publică intimată și-a exprimat în mod expres refuzul cu privire la solicitarea recurentului-reclamant. Într-adevăr, prin cererea respectivă, recurentul-reclamant a solicitat ministerului intimat ca, în principal, să includă specializarea absolvită în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar. În subsidiar, recurentul-reclamant a cerut ca specializarea absolvită să fie recunoscută ca profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar, precum și aprobarea acestei participări.

În argumentarea poziției sale, ministerul pârât a susținut că specializarea, cu statut de "dublă specializare" absolvită de recurentul-reclamant (Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna dintre hotărârile de Guvern privind structurile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. Totuși, cu Adresa nr. 12846/21.141 din 6 decembrie 2006, ministerul pârât, sub semnătura ministrului în exercițiu la acea dată, a comunicat Universității "Al. I. Cuza" Iași, între altele, faptul că specializarea "Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză" a putut funcționa în cadrul acestei universități în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G.

nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenții au putut primi titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate. Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, "(1) În instituțiile de învățământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată". Or, în cauză, este necontestat că Universitatea "Al.

I. Cuza" din Iași a fost și este o instituție de învățământ superior acreditată, iar specializarea "Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză" a fost înființată prin Hotărârea Senatului universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior. Faptul invocat de ministerul pârât, că această "dublă specializare" de la Universitatea Al. I. Cuza din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în anexele vreunei hotărâri de Guvern, dată în acest scop, nu poate fi imputat universității și, cu atât mai puțin absolvenților de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanșat procedura de lichidare a acelei specializări și adoptarea unei hotărâri de Guvern în acest sens.

Or, așa cum, de altfel, ministerul de resort a și comunicat Universității "Al. I. Cuza" din Iași, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, "absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate". În conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de licență din 1 martie 2007, ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea iunie 2004, în profilul "Educație fizică și sport", specializarea "Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză". Or, obținerea diplomei de licență conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, astfel încât, refuzul ministerului-pârât de a recunoaște recurentului-reclamant posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar reprezintă un refuz nejustificat.

În concluzie, soluția instanței de fond, care a considerat că refuzul autorității este justificat, este netemeinică și nelegală, urmând ca recursul să fie admis, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, în sensul capătului subsidiar al acțiunii. Astfel, ministerul pârât va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamant ca profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ș.S.M. împotriva Sentinței civile nr. 215 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar. Obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască Specializarea Educație Fizică și Sport absolvită de reclamant la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași, ca profil asimilat. Menține în rest soluția instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ