ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin Sentința civilă nr. 215 din 16

ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și

excepția inadmisibilității, invocate de pârât prin întâmpinare și a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ș.S.M., prin care acesta a

solicitat instanței să dispună:

- anularea Adresei

nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de către pârât în soluționarea plângerii

prealabile și, în consecință,

- în principal,

obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de

învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile

pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, a

specializării absolvite de reclamant, și anume Educație Fizică și Sport - Limba

și Literatura Engleză;

- în subsidiar,

recunoașterea specializării absolvite de reclamant ca profil asimilat, apt de

a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a

posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul

preuniversitar, potrivit specialității absolvite;

- recunoașterea

dreptului de a participa și susține concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar,

potrivit specialității absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de

acordare a definitivării și titularizării;

- cu cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr.

554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ (și) pentru recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim, astfel că a respins excepția inadmisibilității.

1.2. De asemenea,

instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului,

reținând că potrivit art. 2 alin. (1), teza II din Ordinul nr. 3184/2011, emis

de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, cuprinderea

specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a

programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte

discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

1.3. Pe fondul

cauzei, instanța a apreciat că acțiunea nu este întemeiată și a respins-o ca

atare, reținând că, astfel cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în

cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoașterii

studiilor universitare pentru absolvenții care au început studiile după

intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de

învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, trebuie ca

programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate sau autorizate să

funcționeze provizoriu, conform actului normativ ce reglementează

specializările și programele de studii la momentul înscrierii în primul an de

studii.

Instanța a reținut

că, deoarece specializarea absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau

autorizată provizoriu prin hotărâre de Guvern, conform Legii nr. 88/1993

privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea

diplomelor, republicată, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a

efectuat studiile, aceasta nu a fost cuprinsă în Centralizatorul privind

disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de

concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul

preuniversitar.

Pentru aceste

considerente, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere

privind anularea adresei de răspuns la plângerea administrativă prealabilă și,

în consecință, în temeiul principiului conform căruia capătul de cerere

accesoriu urmează soarta juridică a capătului principal de cerere, a apreciat

că este neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la

includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului

didactic din învățământul preuniversitar a specializării absolvite,

considerentele instanței fiind comune cu cele de la capătul inițial de cerere.

În ceea ce privește

recunoașterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității absolvite, precum și recunoașterea dreptului de a participa și

susține concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor

vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității

absolvite, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a

definitivării și titularizării, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 3184 din 26 ianuarie 2011 al ministrului

educației, cercetării, tineretului și sportului pentru aprobarea

Centralizatorului privind disciplinele de învățământ, domeniile și

specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea

personalului didactic din învățământul preuniversitar 2011, pentru a se primi

acceptul de participare la concursurile pentru posturile didactice din

învățământul preuniversitar, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul specializării

absolvite și 2) specializarea înscrisă pe diploma de studii a

candidatului/programul de studii finalizat de candidat să poată fi asimilată

uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în

acest Centralizator.

A mai reținut

instanța că, pentru a îndeplini ambele condiții cumulative, trebuie să se aibă

în vedere rațiunea legiuitorului, care, atunci când face trimitere la

"profilul specializării absolvite" și "specializarea înscrisă pe

diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de

candidat" are în vedere, desigur, acele specializări acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru toate aceste

considerente, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Ș.S.M., care a invocat prevederile art.

304 pct. 9 cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ. - 1865 și a

susținut, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a

ignorat dispozițiile legale aplicabile în cauză, raportându-și considerentele

la dispoziții străine cauzei;

- instanța de fond a

interpretat greșit starea de fapt, omițând că a absolvit cursurile organizate

de o universitate de stat, iar la sfârșitul anilor de studii a susținut și

promovat examenul de licență, iar diploma primită fusese eliberată de

Ministerul Educației și Cercetării;

- în raport cu

dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului, instanța de fond era datoare să oblige să

acorde aprobarea cerută la alin. (2) al acestui articol.

În concluzie,

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței

pronunțate, în sensul admiterii acțiunii.

2.2. Ministerul

intimat a trimis la dosar Concluzii scrise, care au fost înregistrate la

registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 12365 din 8 aprilie

2013, fiind depuse la poștă la data de 5 aprilie 2013, după pronunțarea

soluției la data de 4 aprilie 2013.

de recurs

Recursul este

întemeiat, în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză este

necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultății de Educație

Fizică și Sport, Specializarea Educați Fizică și Sport - Limba și literatura

engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din

cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași.

De asemenea, este

necontestat că, prin Adresa nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de direcția de

specialitate a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

autoritatea publică intimată și-a exprimat în mod expres refuzul cu privire la

solicitarea recurentului-reclamant.

Într-adevăr, prin cererea

respectivă, recurentul-reclamant a solicitat ministerului intimat ca, în

principal, să includă specializarea absolvită în Centralizatorul privind

disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de

concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul

preuniversitar.

În subsidiar,

recurentul-reclamant a cerut ca specializarea absolvită să fie recunoscută ca

profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile

pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar, precum și

aprobarea acestei participări.

În argumentarea

poziției sale, ministerul pârât a susținut că specializarea, cu statut de

"dublă specializare" absolvită de recurentul-reclamant (Educație

fizică și sport - Limba și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna

dintre hotărârile de Guvern privind structurile de învățământ superior

acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu.

Totuși, cu Adresa nr.

12846/21.141 din 6 decembrie 2006, ministerul pârât, sub semnătura ministrului

în exercițiu la acea dată, a comunicat Universității "Al. I. Cuza"

Iași, între altele, faptul că specializarea "Educație fizică și sport -

Limba și literatura engleză" a putut funcționa în cadrul acestei universități

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât,

potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în

vigoare la data respectivă, absolvenții au putut primi titlul de licențiat în

profilul și în specializarea urmate.

Într-adevăr, potrivit

art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, "(1) În instituțiile de învățământ

superior acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului

de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar,

grupuri de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din

același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare

pentru specializarea dublă rezultată".

Or, în cauză, este

necontestat că Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași a fost și este o

instituție de învățământ superior acreditată, iar specializarea "Educație

fizică și sport - Limba și literatura engleză" a fost înființată prin

Hotărârea Senatului universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea

unui nou dosar de acreditare, potrivit dispozițiilor legale citate mai sus,

ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind

acreditate anterior.

Faptul invocat de

ministerul pârât, că această "dublă specializare" de la Universitatea

Al. I. Cuza din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/acreditată,

enumerată în anexele vreunei hotărâri de Guvern, dată în acest scop, nu poate

fi imputat universității și, cu atât mai puțin absolvenților de la

specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanșat

procedura de lichidare a acelei specializări și adoptarea unei hotărâri de

Guvern în acest sens.

Or, așa cum, de

altfel, ministerul de resort a și comunicat Universității "Al. I.

Cuza" din Iași, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995,

republicată, "absolvenții care au promovat examenul de licență primesc

titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate".

În conformitate cu

dispozițiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de licență

din 1 martie 2007, ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea

iunie 2004, în profilul "Educație fizică și sport", specializarea

"Educație fizică și sport - Limba și literatura engleză".

Or, obținerea

diplomei de licență conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate

drepturile privind specializarea respectivă, astfel încât, refuzul

ministerului-pârât de a recunoaște recurentului-reclamant posibilitatea de a

participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul

preuniversitar reprezintă un refuz nejustificat.

În concluzie, soluția

instanței de fond, care a considerat că refuzul autorității este justificat,

este netemeinică și nelegală, urmând ca recursul să fie admis, cu consecința

admiterii în parte a acțiunii, în sensul capătului subsidiar al acțiunii.

Astfel, ministerul

pârât va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamant ca

profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la

concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învățământul

preuniversitar, potrivit specializării absolvite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ș.S.M. împotriva Sentinței civile nr. 215 din 16 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar.

Obligă autoritatea

pârâtă competentă să recunoască Specializarea Educație Fizică și Sport

absolvită de reclamant la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași,

ca profil asimilat.

Menține în rest

soluția instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ