ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6562/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1627 din 7 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D.Z.A.M., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., prin care solicita obligarea acestuia să includă specializarea E.F.S.

- Limba și literatura engleză, în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar sau, în subsidiar, recunoașterea specializării respective, pe care a absolvit-o, ca profil asimilat, apt să-i dea posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite, precum și a dreptului de a participa la concursurile respective și de a le susține, inclusiv a dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamata este absolventă cu diplomă de licență a Universității „A.I.C.” din Iași, Facultatea de E.F.S., fiind licențiată în E.F.S.

- Filologie, în profilul E.F.S. „Specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză”, astfel cum rezultă din Diploma licență din 06 septembrie 2006, emisă de M.E.C.T.S. (fila 11 dosar). Referitor la capătul principal de cerere Din conținutul diplomei de licență obținută de reclamantă, rezultă că aceasta a absolvit o singură specializare „E.F.S. - Limba și literatura engleză” și nu două specializări „E.F.S.” și „Limba și literatura engleză”, care să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă. Specializarea „E.F.S.

- Limba și literatura engleză” este grefată pe structura profilului înscris în diploma de licență și anume „E.F.S.” Întrucât specializarea clasică „E.F.S.” este cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, includerea specializării obținută de reclamantă conform diplomei de licență intră în marja de apreciere a autorității publice în funcție de nevoile din învățământul preuniversitar și de prioritățile avute în vedere de autoritate în realizarea politicilor de învățământ. Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educației, cercetării tineretului și sportului, invocat de reclamantă, este actul normativ care arată expres situația că anumite specializări nu se regăsesc în Centralizator, nefiind obligatoriu să existe toate specializările.

Tot ceea ce intră în marja de apreciere a autorității nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de soluționare a cererii, atunci când dreptul de apreciere al autorității este exercitat până la limita abuzului de putere. În speță, nu se poate aprecia că autoritatea publică a refuzat cu abuz de putere să înscrie specializarea reclamantei în Centralizator, din moment ce nu s-a dovedit că există un interes public în învățământul preuniversitar de a exista specializarea absolvită de reclamantă la nivelul fiecărei unități de învățământ.

De aceea art. 2 alin. (1) din Ordin prevede pentru candidați că: „vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedre vacante/rezervate din învățământul preuniversitar dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilate unuia din programele de studii incluse în Centralizator. În aceste situații acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.” În consecință, se constată că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei să includă în Centralizator specializarea absolvită de reclamantă, instanța neputându-se substitui autorității în domeniul acesteia de apreciere cu privire la oportunitatea înscrierii unei anumite specializări.

Referitor la capetele subsidiare de cerere. Diploma de licență obținută de reclamantă îi conferă toate drepturile reglementate de lege în legătură cu aceasta, inclusiv de recunoaștere a specializării absolvite, solicitarea de obligare a pârâtului să-i recunoască specializarea ca profil asimilat atât de E.F.S. cât și de Limba și literatura engleză, fiind contrară mențiunilor din diploma de licență. Acest act menționează un singur profil E.F.S. și o singură specializare „E.F.S. - Limba și literatura engleză”, nefiind vorba despre două specializări ci despre una singură; nu este vorba atât de profilul „ E.F.S.” cât și de profilul „Filologie” ci despre profilul „E.F.S.” Cu privire la solicitarea de participare și de susținere a unor concursuri de ocupare posturi didactice/catedre vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit specialității „E.F.S.

- Limba și literatura engleză” absolvite de reclamantă, inclusiv dreptul de a susține examenul de acordare a definitivării și titularizării, se constată că este vorba despre o solicitare generică a reclamantei și nu referitoare la un anumit concurs la care reclamanta dorește să participe și să susțină examenul. Potrivit art. 2 alin. (1), teza ultimă, din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educației, cercetării tineretului și sportului, pârâtul acordă aprobarea de participare pentru situații concrete și nu generice, în funcție de nevoile instituției de învățământ care organizează examen/concurs și nu în funcție de nevoile licențiatului într-o anume specializare, în sensul că primează interesul public și nu interesul privat, întrucât învățământul este de interes public.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii; în motivarea recursului, se arată, în esență, că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, respectiv cele ale art. 2 din Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3184/2011. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a urmat cursurile Facultății de E.F.S., Specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universității „A.I.C.” din Iași. Prin cererea adresată autorității intimate, la data de 4 iulie 2011, recurenta a solicitat, în principal, includerea specializării absolvite în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în subsidiar, recunoașterea specializării absolvite ca profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar, precum și aprobarea acestei participări.

Prin Adresa din 2011 emisă de direcția de specialitate a M.E.C.T.S., autoritatea intimată și-a exprimat în mod expres refuzul cu privire la solicitarea recurentei, motivarea fiind în sensul că specializarea, cu statut de „dublă specializare” absolvită de recurenta-reclamantă (E.F.S. - Limba și literatura engleză) nu se regăsește în niciuna dintre hotărârile Guvernului privind structurile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. Această poziție este, însă, contrazisă de Adresa din 6 februarie 2006 (fila 27 - dosar fond), prin care același minister, intimat în cauză, sub semnătura ministrului în exercițiu la acea dată, a comunicat Universității „A.I.C.” din Iași, între altele, că specializarea „E.F.S.

- Limba și literatura engleză” a putut funcționa în cadrul acestei universități în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenții au putut primi titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate. Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituțiile de învățământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată”.

Or, în cauză, este necontestat că Universitatea „A.I.C.” din Iași a fost și este o instituție de învățământ superior acreditată iar specializarea „E.F.S. - Limba și literatura engleză” a fost înființată prin Hotărârea Senatului Universitar din 01 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior. Împrejurarea, invocată de autoritatea intimată drept argument pentru refuzul comunicat recurentei, că această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C.

din Iași nu se regăsește ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în anexele vreuneia din hotărârile emise de Guvern în acest scop, nu poate fi imputată universității și, cu atât mai puțin, absolvenților de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanșat procedura de lichidare a acelei specializări și adoptarea de către Guvern a unei hotărâri în acest sens. Mai mult decât atât, așa cum de altfel ministerul de resort a și comunicat Universității „A.I.C.” din Iași, prin adresa susmenționată, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate”.

În conformitate cu aceste din urmă dispoziții legale, recurenta-reclamantă a primit Diploma de licență din 06 septembrie 2006, ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea iunie 2004, în profilul „E.F.S.”, specializarea „E.F.S. - Limba și literatura engleză”. Cum obținerea diplomei de licență conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, refuzul ministerului de a recunoaște recurentei-reclamante posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar, reprezintă un refuz nejustificat. Față de cele arătate, constatându-se că soluția instanței de fond, care a apreciat că răspunsul autorității publice nu constituie un refuz nejustificat, este netemeinică și nelegală, urmează ca recursul să fie admis iar hotărârea atacată să fie modificată, în sensul admiterii capătului subsidiar al acțiunii reclamantei.

În consecință, autoritatea pârâtă va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamantă ca profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.Z.A.M. împotriva sentinței nr. 1627 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar. Obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască specializarea „E.F.S. - Limba și literatura engleză” absolvită de reclamantă la Universitatea „A.I.C.” Iași, ca profil asimilat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.