ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6562/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1627 din 7 martie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D.Z.A.M., în

contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., prin care solicita obligarea acestuia să

includă specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză, în Centralizatorul

privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și

probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din

învățământul preuniversitar sau, în subsidiar, recunoașterea specializării

respective, pe care a absolvit-o, ca profil asimilat, apt să-i dea

posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor

didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar,

potrivit specializării absolvite, precum și a dreptului de a participa la

concursurile respective și de a le susține, inclusiv a dreptului de a susține

examenul de acordare a definitivării și titularizării.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamata este

absolventă cu diplomă de licență a Universității „A.I.C.” din Iași, Facultatea

de E.F.S., fiind licențiată în E.F.S. - Filologie, în profilul E.F.S.

„Specializarea E.F.S. - Limba și literatura engleză”, astfel cum rezultă din

Diploma licență din 06 septembrie 2006, emisă de M.E.C.T.S. (fila 11 dosar).

Referitor la capătul

principal de cerere

Din conținutul

diplomei de licență obținută de reclamantă, rezultă că aceasta a absolvit o

singură specializare „E.F.S. - Limba și literatura engleză” și nu două

specializări „E.F.S.” și „Limba și literatura engleză”, care să poată fi

considerate ca fiind independente una de cealaltă.

Specializarea „E.F.S.

- Limba și literatura engleză” este grefată pe structura profilului înscris în

diploma de licență și anume „E.F.S.”

Întrucât

specializarea clasică „E.F.S.” este cuprinsă în Centralizatorul privind

disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de

concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul

preuniversitar, includerea specializării obținută de reclamantă conform

diplomei de licență intră în marja de apreciere a autorității publice în

funcție de nevoile din învățământul preuniversitar și de prioritățile avute în

vedere de autoritate în realizarea politicilor de învățământ.

Ordinul nr. 3184/2011

al ministrului educației, cercetării tineretului și sportului, invocat de

reclamantă, este actul normativ care arată expres situația că anumite

specializări nu se regăsesc în Centralizator, nefiind obligatoriu să existe

toate specializările.

Tot ceea ce intră în

marja de apreciere a autorității nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de

soluționare a cererii, atunci când dreptul de apreciere al autorității este

exercitat până la limita abuzului de putere.

În speță, nu se poate

aprecia că autoritatea publică a refuzat cu abuz de putere să înscrie

specializarea reclamantei în Centralizator, din moment ce nu s-a dovedit că

există un interes public în învățământul preuniversitar de a exista

specializarea absolvită de reclamantă la nivelul fiecărei unități de

învățământ.

De aceea art. 2 alin.

(1) din Ordin prevede pentru candidați că: „vor primi acceptul de participare

la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedre vacante/rezervate din

învățământul preuniversitar dacă profilul postului/catedrei coincide cu

profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de

studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi

asimilată uneia dintre specializările/asimilate unuia din programele de studii

incluse în Centralizator. În aceste situații acceptul de participare la

concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar

se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.”

În consecință, se

constată că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei să

includă în Centralizator specializarea absolvită de reclamantă, instanța neputându-se

substitui autorității în domeniul acesteia de apreciere cu privire la

oportunitatea înscrierii unei anumite specializări.

Referitor la capetele

subsidiare de cerere.

Diploma de licență

obținută de reclamantă îi conferă toate drepturile reglementate de lege în

legătură cu aceasta, inclusiv de recunoaștere a specializării absolvite, solicitarea

de obligare a pârâtului să-i recunoască specializarea ca profil asimilat atât

de E.F.S. cât și de Limba și literatura engleză, fiind contrară mențiunilor din

diploma de licență.

Acest act menționează

un singur profil E.F.S. și o singură specializare „E.F.S. - Limba și literatura

engleză”, nefiind vorba despre două specializări ci despre una singură; nu este

vorba atât de profilul „ E.F.S.” cât și de profilul „Filologie” ci despre

profilul „E.F.S.”

Cu privire la solicitarea

de participare și de susținere a unor concursuri de ocupare posturi

didactice/catedre vacante/rezervate din învățământul preuniversitar potrivit

specialității „E.F.S. - Limba și literatura engleză” absolvite de reclamantă,

inclusiv dreptul de a susține examenul de acordare a definitivării și

titularizării, se constată că este vorba despre o solicitare generică a

reclamantei și nu referitoare la un anumit concurs la care reclamanta dorește

să participe și să susțină examenul.

Potrivit art. 2 alin.

(1), teza ultimă, din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educației,

cercetării tineretului și sportului, pârâtul acordă aprobarea de participare

pentru situații concrete și nu generice, în funcție de nevoile instituției de

învățământ care organizează examen/concurs și nu în funcție de nevoile licențiatului

într-o anume specializare, în sensul că primează interesul public și nu

interesul privat, întrucât învățământul este de interes public.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., solicitând

modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii; în motivarea recursului, se

arată, în esență, că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

legale incidente, respectiv cele ale art. 2 din Ordinul ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului nr. 3184/2011.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a urmat

cursurile Facultății de E.F.S., Specializarea E.F.S. - Limba și literatura

engleză, de lungă durată, cu examen de licență în sesiunea iunie 2004, din

cadrul Universității „A.I.C.” din Iași.

Prin cererea adresată

autorității intimate, la data de 4 iulie 2011, recurenta a solicitat, în

principal, includerea specializării absolvite în Centralizatorul privind

disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de

concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul

preuniversitar și, în subsidiar, recunoașterea specializării absolvite ca

profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile

pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar, precum și

aprobarea acestei participări.

Prin Adresa din 2011 emisă

de direcția de specialitate a M.E.C.T.S., autoritatea intimată și-a exprimat în

mod expres refuzul cu privire la solicitarea recurentei, motivarea fiind în

sensul că specializarea, cu statut de „dublă specializare” absolvită de

recurenta-reclamantă (E.F.S. - Limba și literatura engleză) nu se regăsește în

niciuna dintre hotărârile Guvernului privind structurile de învățământ superior

acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu.

Această poziție este,

însă, contrazisă de Adresa din 6 februarie 2006 (fila 27 - dosar fond), prin

care același minister, intimat în cauză, sub semnătura ministrului în exercițiu

la acea dată, a comunicat Universității „A.I.C.” din Iași, între altele, că

specializarea „E.F.S. - Limba și literatura engleză” a putut funcționa în

cadrul acestei universități în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999,

astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea învățământului nr.

84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenții au putut primi

titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate.

Într-adevăr, potrivit

art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituțiile de învățământ superior

acreditate, în cadrul reformei curriculare și al aplicării sistemului de

credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar,

grupuri de două specializări autorizate și/sau acreditate, care fac parte din

același curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare

pentru specializarea dublă rezultată”.

Or, în cauză, este

necontestat că Universitatea „A.I.C.” din Iași a fost și este o instituție de

învățământ superior acreditată iar specializarea „E.F.S. - Limba și literatura

engleză” a fost înființată prin Hotărârea Senatului Universitar din 01

septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit

dispozițiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale

specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.

Împrejurarea, invocată

de autoritatea intimată drept argument pentru refuzul comunicat recurentei, că

această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C. din Iași nu se

regăsește ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în anexele vreuneia din

hotărârile emise de Guvern în acest scop, nu poate fi imputată universității

și, cu atât mai puțin, absolvenților de la specializarea respectivă, din moment

ce ministerul de resort nu a declanșat procedura de lichidare a acelei

specializări și adoptarea de către Guvern a unei hotărâri în acest sens.

Mai mult decât atât, așa

cum de altfel ministerul de resort a și comunicat Universității „A.I.C.” din

Iași, prin adresa susmenționată, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995,

republicată, „absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul

de licențiat în profilul și în specializarea urmate”.

În conformitate cu aceste

din urmă dispoziții legale, recurenta-reclamantă a primit Diploma de licență din

06 septembrie 2006, ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea

iunie 2004, în profilul „E.F.S.”, specializarea „E.F.S. - Limba și literatura

engleză”.

Cum obținerea

diplomei de licență conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate

drepturile privind specializarea respectivă, refuzul ministerului de a

recunoaște recurentei-reclamante posibilitatea de a participa la concursurile

de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar, reprezintă

un refuz nejustificat.

Față de cele arătate,

constatându-se că soluția instanței de fond, care a apreciat că răspunsul autorității

publice nu constituie un refuz nejustificat, este netemeinică și nelegală, urmează

ca recursul să fie admis iar hotărârea atacată să fie modificată, în sensul admiterii

capătului subsidiar al acțiunii reclamantei.

În consecință, autoritatea

pârâtă va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamantă ca

profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la

concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învățământul

preuniversitar, potrivit specializării absolvite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta D.Z.A.M. împotriva sentinței nr. 1627 din 7 martie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite capătul de acțiune subsidiar.

Obligă autoritatea

pârâtă competentă să recunoască specializarea „E.F.S. - Limba și literatura

engleză” absolvită de reclamantă la Universitatea „A.I.C.” Iași, ca profil

asimilat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.