ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2016

HOTĂRÂRE
19.04.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea acestuia să-i permită participarea la examenele de titularizare/suplinire pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat, precum și participarea la toate celelalte examene necesare carierei de cadru didactic la care aceasta accede.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul lunii aprilie 2012 a înregistrat, sub nr. 315/2.04.2012/62/11.04.2012, la Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B." București, solicitarea și întreg dosarul cu actele necesare participării la examenul de titularizare pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat.

Totodată, a susținut că prin Adresa nr. 858/27.04.2012, Centrul de concurs nr. 1- Școala cu cls. I - VIII "B." București i-a comunicat faptul că nu îndeplinește cerințele OMECTS nr. 5560/2011 și din acest motiv nu i se permite participarea la concurs, întrucât forma de învățământ urmată în cadrul Facultății de Finanțe și Bănci București a Universității "C." nu se regăsește în nicio hotărâre de guvern, din anul 2003 până în anul 2008, respectiv perioada derulării studiilor în cadrul acestei facultăți, iar împotriva acestui refuz s-a adresat atât pârâtului, cât și Universității "C.".

În concluzie, a solicitat obligarea pârâtului să-i permită participarea la concursurile organizate în vederea obținerii unui post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a precizat că actul autorității pârâte de îngrădire a dreptului său de a participa la concursul de titularizare organizat pentru învățământul preuniversitar de stat îl reprezintă Adresa nr. 858/27.04.2012, prin care Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B." îi comunică punctul de vedere al ministerului pârât.

Prin întâmpinare, autoritatea publică pârâtă a solicitat respingerea acțiunii.

Hotărârile pronunțate în cauză

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 996 din 13 martie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respingând acțiunea formulată de reclamantă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a contestat Adresa nr. 858/27.04.2012, prin care Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B." i-a comunicat refuzul participării sale la concursul de titularizare.

În cauză, chiar dacă motivarea acestui refuz s-a întemeiat pe un punct de vedere comunicat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, refuzul efectiv de a permite participarea reclamantei la concurs, ca act administrativ asimilat, aparține Centrului de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B.".

Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 254 din Legea nr. 1/2011, care prevăd expres că posturile didactice din învățământ se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ, tot acesteia revenindu-i competențele de validare a concursului și de angajare efectivă pe post, ministerului pârât revenindu-i prin lege atribuția elaborării metodologiei-cadru de organizare a concursurilor, însă această metodologie nu formează obiectul cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 10 și ale art. 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fond, obligarea autorității intimate să îi permită participarea la examenele de titularizate/suplinire pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat și participarea la toate celelalte examene necesare carierei de cadru didactic la care accede.

În esență, a arătat că cererea de participare la concursul în cauză a fost depusă la Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B.", cerere respinsă prin Adresa nr. 858/27.04.2012 cu motivarea că forma de învățământ urmată nu se regăsește în Centralizator și în Hotărârea Guvernului privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditare a specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ de stat și particular, iar criteriile stabilite de Metodologie sunt elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și nu de Centrul de concurs sau de Inspectoratul Școlar Teritorial.

În opinia sa, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a ministerului pârât care i-a încălcat dreptul de participare la concurs, prin adresa contestată, pentru că acesta trebuie să facă modificarea în Centralizator și în Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor universitare din cadrul instituțiilor de învățământ superior pentru a respecta prevederile Legii nr. 84/1995 - art. 60 alin. (1) și Legii nr. 480/2006.

În recurs, prin Decizia civilă nr. 3718 din 9 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; în considerentele deciziei de casare reținându-se că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează refuzul de a i se permite participarea la concursul organizat de Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B." pentru titularizare pe un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat.

În speță, refuzul soluționării cererii comunicat recurentei-reclamante prin Adresa nr. 858/27.04.2012, în care, într-adevăr, se invocă drept argument un punct de vedere al Ministerul Educației, aparține Centrului de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B." .

Prin urmare, acest refuz asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este emis de unitatea de învățământ care a organizat concursul în cauză.

Or, față de solicitarea recurentei-reclamante, care vizează refuzul Școlii cu cls. I - VIII "B." de a-i permite participarea la examenele/concursul de titularizare/suplinire pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat, instanța de control judiciar a apreciat că se impune ca prima instanță, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 din C. proc. civ., să pună în discuție și să stabilească cadrul procesual în raport cu toate părțile implicate în raportul juridic dedus judecății.

În rejudecare, Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 1058 din 15.04.2015, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța, în rejudecare, a reținut că pârâtul Ministerul Educației Naționale nu a manifestat vreun refuz implicit sau explicit de a-i permite reclamantei participarea la examenul de titularizare, întrucât nu are atribuții în acest sens, singura instituție care a exprimat un refuz fiind Centrul de concurs nr. 1- Școala cu cls. I - VIII "B." București, prin adresa nr. 858/27.04.2012 și deși, în rejudecarea după casare, reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze dacă înțelege să cheme în judecată emitentul actului administrativ asimilat, respectiv Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu cls. I - VIII "B.", aceasta a precizat în mod expres și neechivoc faptul că nu înțelege să cheme în judecată această instituție, argumentând în sensul că dorește să obțină o hotărâre pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale care să aibă caracter general.

Instanța de fond a reținut astfel că pârâtul Ministerul Educației Naționale nu și-a exprimat refuzul de a permite reclamantei participarea la examenul de titularizare din anul 2012, pentru simplul motiv că nu a fost învestit cu o astfel de solicitare, neavând atribuții în acest sens.

Împrejurarea că reclamanta a înțeles să formuleze și un memoriu adresat Ministerului Educației Naționale, prin care a solicitat recunoașterea studiilor, memoriu la care s-a răspuns prin adresa nr. 17517/27.06.2012 nu are relevanță în contextul în care cererea de chemare în judecată nu are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la recunoașterea studiilor, ci obligarea de a-i permite reclamantei participarea la examenul de titularizare, or, asupra acestui ultim aspect nu există un refuz al pârâtului din considerentele arătate.

Instanța de fond a reținut că, astfel cum a precizat în mod expres și reclamanta, acțiunea vizează refuzul Școlii cu cls. I - VIII "B." de a-i permite acesteia participarea la examenul de titularizare organizat în anul 2012, aceasta a înțeles, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil și peste care instanța nu poate trece, să nu cheme în judecată emitentul refuzului, ci Ministerul Educației Naționale.

Or, dat fiind că în sarcina pârâtului Ministerul Educației Naționale nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de a permite reclamantei participarea la examenul de titularizare din anul 2012, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea, astfel cum a fost precizată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

De asemenea, instanța de fond, raportat la cererea reclamantei, prin care solicită obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să-i permită participarea nu numai la examenul de titularizare din anul 2012, ci, în general, la toate examenele de titularizare/suplinire pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat, precum și toate celelalte examene necesare carierei de cadru didactic, a apreciat că această solicitare generală este cu atât mai mult neîntemeiată, având în vedere că nu se poate vorbi despre refuzuri viitoare ale autorității pârâte de a permite participarea reclamantei la examenele despre care face vorbire.

Astfel din interpretarea sistematică a prevederilor art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a apreciat instanța de fond că examinarea unui refuz pretins nejustificat al autorității publice pârâte se poate face numai prin raportare la o cerere concretă referitoare la un drept sau la un interes legitim adresată autorității în cauză, neputând fi sancționată o conduită viitoare a autorității publice.

În concluzie, în condițiile în care nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației Naționale de a-i permite reclamantei participarea la examenul de titularizare din anul 2012, cu atât mai mult, nu se poate reține un astfel de refuz în privința examenelor la care reclamanta își va manifesta intenția de a participa în viitor, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 1058 din 15.04.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta A., încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 10 și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

A solicitat recurenta admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii având în vedere că pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice este cel ce a refuzat admiterea la concursul pentru titularizarea pe un post de cadru didactic prin actele emise, contrar prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță reținând corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată.

Deși recurenta a încadrat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a detaliat modul în care instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici nu a detaliat, în concret, aspectele pentru care consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu se poate reține incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., anume "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", respectiv "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", raportat la raționamentul urmat de judecătorul fondului și argumentele expuse de acesta în motivarea hotărârii sale.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., impun doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță de hotărârea pronunțată de Curtea de apel.

De altfel, considerentele instanței de fond corespund soluției adoptate în raport cu situația de fapt rezultată din împrejurarea că reclamanta nu a probat existența unui refuz nejustificat din partea singurului pârât chemat în judecată - Ministerul Educației Naționale - de a-i permite recurentei - reclamante participarea la examenul de titularizare organizat în anul 2012, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, respectând principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, a judecat ținând cont de obiectul litigiului clar precizat de reclamantă, expres și neechivoc, în sensul că actul de îngrădire a dreptului său de a participa la concursul de titularizare organizat pentru învățământul preuniversitar de stat îl reprezintă Adresa nr. 858/27.05.2012, prin care Centrul de concurs nr. 1 - Școala cu Clasele I - VIII B. îi comunică acesteia punctul de vedere al autorității publice pârâte.

Analizând actul ce face obiectul litigiului, respectiv Adresa nr. 858/27.05.2012 ( atașată la fila 8 din Dosarul nr. 7926/2/2012 ce vizează primul ciclu procesual) instanța de control judiciar constată că aceasta este emisă de unitatea de învățământ ce a organizat concursul în cauză, respectiv de Școala cu Clasele I - VIII "B." și prin intermediul acesteia organizatorul concursului - adică Centrul de Concurs nr. 1 - Școala cu Clasele I - VIII "B." aduce la cunoștință recurentei-reclamante motivul pentru care i-a fost respinsă cererea de participare la concurs.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că, raportat la autoritatea chemată în judecată de reclamantă - Ministerul Educației Naționale - și la actul supus analizei în litigiul de față, respectiv Adresa nr. 858/27.05.2012, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației Naționale de a permite reclamantei participarea la examenul de titularizare/suplinire pentru un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat din anul 2012, în înțelesul dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; cu atât mai mult neputându-se reține un astfel de refuz în privința examenelor la care recurenta - reclamantă își va manifesta intenția de a participa în viitor, față de dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Din interpretarea acestui text rezultă că, pentru a se putea adresa instanței de contencios administrativ, persoana trebuie să dovedească: - vătămarea sa într-un drept al său sau într-un interes legitim;

- această vătămare să fie produsă de o autoritate publică fie printr-un act administrativ, fie prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din același act normativ "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

Interpretând textele legale mai sus citate, rezultă, fără echivoc că soluția constând în obligarea autorității publice pârâte de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă, așa cum se solicită prin prezenta acțiune, poate fi dispusă numai dacă se constată refuzul nejustificat al respectivei autorități publice pârâte de a soluționa o cerere sau de a efectua o anumită operațiune administrativă.

Or, prin Adresa nr. 858/27.04.2012, Centrul de Concurs nr. 1 - Școala cu Clasele I - VIII "B.", răspunde unei solicitări anterioare formulată de recurenta - reclamantă, aducându-i la cunoștință motivul respingerii cererii acesteia de participare la examenul de titularizare; ceea ce nu poate fi asimilat cu refuzul nejustificat [astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004] al unei alte entități decât emitentul actului administrativ asimilat [conform definiției date de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] respectiv Ministerul Educației Naționale, în condițiile în care refuzul manifestat prin Adresa nr. 858/27.04.2012 aparține Centrului de Concurs nr. 1 Clasele I - VIII "B." și nu Ministerului Educației Naționale, cum corect a stabilit și instanța de fond.

Deși la dosarul cauzei există și Adresa nr. 17517/27.06.2012 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, actualmente Ministerul Educației Naționale, este fără echivoc faptul că actul administrativ atacat și supus analizei de față îl reprezintă Adresa nr. 858/27.04.2012, ce poartă antetul și ștampila Școlii cu Clasele I - VIII "B.", acesta fiind considerat de recurenta-reclamantă drept actul de îngrădire a dreptului de participare la concursul de titularizare.

Înalta Curte apreciază că nici celelalte critici formulate de recurentă nu pot fi primite, hotărârea de fond fiind întemeiată în fapt și în drept; instanța interpretând actul juridic dedus judecății, conform precizării exprese și fără echivoc formulate de reclamantă și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.

În ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat Ministerului Educației Naționale a permite participarea recurentei-reclamante la "toate celelalte examene necesare carierei de cadrul didactic", instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic și legal, raportat la dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că examinarea unui refuz pretins nejustificat al autorității publice pârâte se poate face numai prin raportare la o cerere concretă referitoare la un drept sau un interes legitim adresată autorității în cauză; neputând fi sancționată o conduită viitoare a autorității publice, cu atât mai mult cu cât, în condițiile în care nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului chemat în judecată - Ministerul Educației Naționale - de a-i permite recurentei-reclamante participarea la examenul de titularizare din anul 2012; nu se poate reține un astfel de refuz în privința examenelor "viitoare".

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 alin. (7), (8) și 10 și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună, în temeiul art. 20 de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta A. și pe cale de consecință, menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței de fond - Sentința civilă nr. 1058/15.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1058 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5072/2012
- 25 iulie 2010. - a absolvit cursurile Universității S.H., forma de învățământ I.D. în intervalul 2004 - 2008. - în intervalul în care a absolvit cursurile Universității S.H., forma de învățământ I.D., în acel moment forma de învățământ I.
ÎCCJ 2012-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2012
înscrie pe reclamantă la concursul de titularizare și obligarea la despăgubiri pentru daunele materiale și morale, pe care reclamanta le-a formulat în contradictoriu și cu acest pârât, prima instanță a constatat că acest refuz a aparținut p
ÎCCJ 2012-10-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4462/2012
depunerii dosarului, în adresa pârâtului nr. 3068/5 iulie 2010 fiind arătate motivele invalidării dosarului reclamantei. În acest sens, instanța a reținut că analiza dosarului reclamantei s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 90 din Metodol
ÎCCJ 2013-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin Sentința civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
ÎCCJ 2016-04-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.10.2013, sub Dosar nr. x/2/2013,
Sursă