ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2003, reclamanta F.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309 2002, ca soție supraviețuitoare a titularului îndreptățit. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul său, F.A., a efectuat serviciul militar într-o formațiune de muncă, în perioada 3 decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956, conform mențiunilor din livretul militar și întrucât soțul său a decedat în anul 1999, are dreptul la 50% din indemnizația ce i se cuvine, în calitate de soție supraviețuitoare.

Prin sentința civilă nr. 537 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emisă o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 octombrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că titularul F.A. a fost încorporat la 3 decembrie 1953, ca „lucrător căi ferate” în cadrul Batalionului de Lucrări la Calea Ferată și întrucât în livretul său militar nu există nici o mențiune referitoare la o unitate militară identificată printr-un număr de patru cifre, a apreciat că stagiul militar l-a efectuat la o unitate de muncă a Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație în care are dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, criticile aduse hotărârii atacate privesc greșita aplicare a legii de către instanța de fond. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Pentru aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 309/2002, Arhivele Naționale au întocmit tabele cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care au funcționat în perioada 1950 – 1961. În perioada în care au funcționat aceste detașamente de muncă, au existat însă și unități militare, aflate în subordinea Ministerului Apărării Naționale, în care se executau lucrări de șantier, unități militare care, însă, nu fac obiectul Legii nr. 309/2002.

Instanța de fond, fără a dispune administrarea de probe, în temeiul cărora să stabilească dacă înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul dreptului a efectuat muncă obligatorie, face parte din detașamentele de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, a pronunțat o hotărâre bazată numai pe lipsa unor precizări referitoare la individualizarea unității militare în cauză. Acest lucru era absolut necesar să fie stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles ca prin reglementările Legii nr. 309/2002, să se acorde drepturi compensatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. Așa fiind, hotărârea adoptată este nelegală și netemeinică, ceea ce impune casarea sa și trimiterea cauzei spre soluționare, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 537 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare, Tribunalului Cluj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.