ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 25 februarie 2003, reclamanta F.E. a solicitat anularea

hotărârii nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309 2002, ca soție supraviețuitoare a titularului

îndreptățit.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că soțul său, F.A., a efectuat serviciul militar într-o formațiune de

muncă, în perioada 3 decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956, conform mențiunilor din

livretul militar și întrucât soțul său a decedat în anul 1999, are dreptul la

50% din indemnizația ce i se cuvine, în calitate de soție supraviețuitoare.

Prin sentința civilă nr. 537 din 13

mai 2003, Curtea de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 3456 din 23 ianuarie 2003,

emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emisă o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 309/2002,

începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că titularul F.A. a fost încorporat la 3 decembrie 1953, ca

„lucrător căi ferate” în cadrul Batalionului de Lucrări la Calea Ferată și

întrucât în livretul său militar nu există nici o mențiune referitoare la o

unitate militară identificată printr-un număr de patru cifre, a apreciat că

stagiul militar l-a efectuat la o unitate de muncă a Direcției Generale a

Serviciului Muncii, situație în care are dreptul la indemnizația prevăzută de

Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În esență, criticile aduse hotărârii

atacate privesc greșita aplicare a legii de către instanța de fond.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Pentru aplicarea unitară a

dispozițiilor Legii nr. 309/2002, Arhivele Naționale au întocmit tabele cu

evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

care au funcționat în perioada 1950 – 1961.

În perioada în care au funcționat

aceste detașamente de muncă, au existat însă și unități militare, aflate în

subordinea Ministerului Apărării Naționale, în care se executau lucrări de

șantier, unități militare care, însă, nu fac obiectul Legii nr. 309/2002.

Instanța de fond, fără a dispune

administrarea de probe, în temeiul cărora să stabilească dacă înscrisurile din

livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul dreptului a efectuat

muncă obligatorie, face parte din detașamentele de muncă din subordinea

Direcției Generale a Serviciului Muncii, a pronunțat o hotărâre bazată numai pe

lipsa unor precizări referitoare la individualizarea unității militare în

cauză.

Acest lucru era absolut necesar să fie

stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles ca prin reglementările Legii nr.

309/2002, să se acorde drepturi compensatorii, persoanelor care au efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Așa fiind, hotărârea adoptată este

nelegală și netemeinică, ceea ce impune casarea sa și trimiterea cauzei spre

soluționare, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 537 din 13 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre soluționare, Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2003.