ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3114/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 februarie 2003, reclamanta F.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, ca soție supraviețuitoare a titularului îndreptățit. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul său, F.A., decedat în anul 1999, a efectuat stagiul militar într-o formațiune de muncă, în perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956, conform mențiunilor din livretul militar și, ca urmare, are dreptul la 50% din îndemnizația ce i s-ar fi cuvenit acestuia, în calitate de soție supraviețuitoare.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 537 din 13 mai 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 4507 din 9 decembrie 2003. S-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei, spre soluționare, Tribunalului Cluj, pentru administrarea de probe. Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 1603 din 17 august 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1061 din 2 decembrie 2004, a admis acțiunea; a dispus anularea hotărârii nr. 3456 din 23 ianuarie 2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare după F.A., drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că soțul decedat al reclamantei a efectuat stagiul militar, într-un detașament de muncă și, în consecință, aceasta trebuie să beneficieze de drepturile pe care legea i le acordă în calitate de soție supraviețuitoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând lipsa probațiunii în susținerea cererii reclamantei.

Recursul este nefondat. Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Potrivit art. 3 din aceeași lege, soția celui decedat din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia potrivit prevederilor prezentei legi, de o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, în condițiile art. 2, dacă ulterior nu s-a căsătorit. În cauză, din copia livretului militar rezultă că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar, în perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956, la B.L.C.F. București, ca „lucrător căi ferate”. De asemenea, din adresa nr. 9.914 din 1 iulie 2004, emisă de Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02405 Pitești, rezultă că B.L.C.F. București a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada în care soțul reclamantei a satisfăcut stagiul militar.

În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a hotărârii contestate și de obligare a pârâtei să acorde reclamantei, drepturile conferite de prevederile Legii nr. 309/2002, ca urmare a stagiului militar efectuat de soțul acesteia, în prezent decedat, în detașamente de muncă, este temeinică și legală, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 1061 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.