ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.,

anularea Hotărârii nr. 13931 din 15 decembrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de

soție supraviețuitoare.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar hotărârea contestată și copia livretului militar al soțului său

decedat, T.G., arătând că în perioada 1 ianuarie 1950 - 14 octombrie 1953 acesta

a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M. și că în

mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea

acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 262 din 12

iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta

să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, pentru perioada solicitată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut, în esență, că soțul reclamantei a satisfăcut stagiul militar, în

perioada sus menționată, prin muncă, așa cum rezultă din copia livretului

militar depusă la dosar, încadrându-se, așadar, în prevederile art. 1 din Legea

nr. 309/2002.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.

P.C., susținând că

este netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că soțul

reclamantei a efectuat stagiul militar în unități militare, iar nu în

detașamente de muncă din cadrul D.G.

S.M.,

așa cum prevede Legea nr. 309/2002.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

C

. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea

nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care

au efectuat

stagiul militar în cadrul

D.G.S.M. în perioada

1950-1961, beneficiază de prevederile acestei legi

cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în

perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr.

309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr.

1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință eliberată de U.M.

Rezultă, așadar, că, pentru a beneficia

de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite,

cumulativ, de către persoana cetățean român interesată: să fi satisfăcut

stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se

încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi aparținut

D.G.S.M.

În speță, așa cum rezultă în mod expres

din mențiunile înscrise în livretul militar al soțului reclamantei, acesta a

efectuat

stagiul militar, în perioada 15

august 1949 - 14 octombrie 1953, în unități

militare din sistemul

fostului M.F.A., iar nu cadrul unor detașamente de muncă aparținând D.G.S.M.

Reclamanta nu a făcut, așadar, dovada

îndeplinirii celei de-a treia condiții cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Cum prevederile Legii nr. 309/2002 vizează

acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv

acelor persoane care, în perioada menționată, au efectuat stagiul militar, prin

muncă, în cadrul detașamentelor de muncă ale D.G.S.M., în mod greșit instanța

de fond a admis acțiunea reclamantei.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

admis și, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1

din Legea nr. 309/2002, va fi modificată sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite

recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 262 din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta T.A.

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.