ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 13931 din 15 decembrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar hotărârea contestată și copia livretului militar al soțului său decedat, T.G., arătând că în perioada 1 ianuarie 1950 - 14 octombrie 1953 acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M. și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 262 din 12 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că soțul reclamantei a satisfăcut stagiul militar, în perioada sus menționată, prin muncă, așa cum rezultă din copia livretului militar depusă la dosar, încadrându-se, așadar, în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.

P.C., susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar în unități militare, iar nu în detașamente de muncă din cadrul D.G. S.M., așa cum prevede Legea nr. 309/2002. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C . proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950-1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată.

Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință eliberată de U.M. Rezultă, așadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetățean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi aparținut D.G.S.M. În speță, așa cum rezultă în mod expres din mențiunile înscrise în livretul militar al soțului reclamantei, acesta a efectuat stagiul militar, în perioada 15 august 1949 - 14 octombrie 1953, în unități militare din sistemul fostului M.F.A., iar nu cadrul unor detașamente de muncă aparținând D.G.S.M.

Reclamanta nu a făcut, așadar, dovada îndeplinirii celei de-a treia condiții cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. Cum prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv acelor persoane care, în perioada menționată, au efectuat stagiul militar, prin muncă, în cadrul detașamentelor de muncă ale D.G.S.M., în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis și, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 262 din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta T.A. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.