ÎCCJ, Decizia nr. 101/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1280 din 29 iunie 2000, Judecătoria Sectorului 1 București a condamnat, printre alții, pe inculpatul T.M. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen. și de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., a obligat inculpații să plătească părții civile S., în solidar, suma de 2000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor falsificate și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 226/A din 13 februarie 2001, a respins apelul declarat, printre alții, de către inculpatul T.M., ca nefondat. Recursul declarat, printre alții, de către inculpatul T.M. împotriva deciziei pronunțate în apel a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 742 din 9 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Contestația în anulare formulată de către inculpatul T.M. împotriva deciziei pronunțate în recurs a fost respinsă de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondată, prin decizia penală nr. 861 din 4 iunie 2001. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2327 din 9 mai 2002, a respins recursul declarat de către inculpat împotriva acestei din urmă decizii, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând suspendarea executării deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, până la soluționarea căii de atac exercitate. La termenul de judecată din 9 iunie 2003, fixat pentru soluționarea cererii de preschimbare a termenului de judecată a recursului, inculpatul a retras recursul în condițiile art. 369 C. proc.

pen., prin declarație scrisă, până la închiderea dezbaterilor. Așa fiind, Curtea va admite cererea de preschimbare a termenului și va fixa termen pentru judecarea cauzei la 9 iunie 2003. Totodată, în baza art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 din același cod, Curtea va lua act de retragerea de către inculpatul T.M. a recursului declarat împotriva deciziei nr. 2327 din 9 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de către petentul T.M. privind preschimbarea termenului de judecată și fixează termen de judecată a recursului la 9 iunie 2003. Ia act de retragerea recursului declarat de către inculpatul T.M. împotriva deciziei nr. 2327 din 9 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Obligă pe inculpat să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2003.