ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 302/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 302/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra recursului de față
constată:
Prin sentința penală nr. 234 din 27
mai 1998, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 985/1997 au fost condamnați
următorii inculpați:
G.C. după cum urmează:
- în baza art. 288 alin. (1) C. pen.,
la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 2 ani
și 6 luni închisoare;
- în baza art. 31 alin. (2) raportat
la art. 288 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen.,
la 3 ani închisoare;
- în baza art. 288 alin. (1)
raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 287 alin. (1) cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 290 C. pen., la 2 ani
închisoare;
- în baza art. 282 alin. (1) și (2)
cu aplicarea art. 33 lit. a) la 7 ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) și (3)
cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat
beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 1357/1991 a Judecătoriei Târgoviște pe care a
adăugat-o la pedeapsa de 7 ani închisoare rezultată ca urmare aplicării art. 33
lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute
pedeapsa de 8 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., s-a
interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de
la 25 mai 1997, la 27 mai 1998.
F.M. după cum urmează:
- în baza art. 31 alin. (1) raportat
la art. 288 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen.,
la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 3 ani
închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) și (3)
cu C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a dispus
arestarea inculpatei.
În baza art. 445 alin. (1) C. proc.
pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Conform art. 118 lit. a) și b) C.
pen., s-a confiscat o ștampilă cu antetul B.A., filiala Pantelimon.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile
plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii după cum urmează:
- 407.500 lei către D.G.M.P.S.
București, Of. Legislația muncii;
- 12.462.950 lei și 129.000 lei
către S.C. A.K.I. S.R.L.;
- 263.050 lei către S.C. L.D. S.R.L.;
- 20.000 lei către S.C. E. S.A.;
- 44.100 lei către S.C. R.I. S.R.L.;
- 111.500 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 100.000 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 205.100 lei către S.C. B.
București;
- 583.000 lei către S.C. R. S.R.L.;
- 590.000 lei către S.C. E.E. S.R.L.;
- 544.000 lei către S.C. M. S.R.L.
Conform art. 191 C. proc. pen.,
fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reținut că în luna iunie
1991, cei doi inculpați, care la acea dată erau căsătoriți au solicitat un
credit de la B.C.R., sucursala Brașov în condițiile H.G. nr. 366/1991
referitoare la acordarea de împrumuturi tinerilor căsătoriți ce nu depășesc
vârsta de 25 ani.
Cum inculpata F.M. nu întrunea
această condiție, împreună cu inculpatul G.C. și-a falsificat buletinul de
identitate pentru a induce în eroare unitatea bancară. Astfel profitând de
faptul că buletinul era foarte uzat a solicitat Poliției Municipiului Bacău
să-i elibereze un nou act de identitate prezentând acte de stare civilă
falsificate, încât în noul act de identitate s-a trecut nereal la anul nașterii
1968 în loc de 1965.
Folosindu-se de actul falsificat
inculpații au contractat la B.C.R. Brașov un credit de 100.000 lei care a fost
achitat împreună cu dobânzile aferente de inculpata F.M.
Ulterior inculpatul G.C. și-a
deschis cont la B.A., filiala Pantelimon București intrând în posesia unor
carnete C.E.C. de decontare și deplasându-se în anul 1992 la S.C. I.C.I. S.R.L.
a prezentat o adresă falsă solicitând confecționarea unei ștampile cu
inscripția unității bancare sus-menționate.
După ce a intrat în posesia
ștampilelor inculpatul a alimentat fictiv mai multe cecuri prin intermediul cărora
a înșelat mai multe societăți comerciale.
Astfel în primăvara anului 1992 s-a
deplasat la S.C. E. S.A. cumpărând încălțăminte în valoare de 20.000 lei pe
care a achitat-o cu fila C.E.C., cunoscând că nu are în cont o astfel de sumă.
La data de 8 august 1992, a cumpărat
în același mod țigări și produse cosmetice în valoare de 44.100 lei de la S.C.
R.I. S.R.L. pentru care a emis cecul fals C nr. 083401. Apoi la 12 august 1991,
inculpatul s-a deplasat la sediul S.C. A. S.R.L. de unde a cumpărat cu cecul fals
nr. 083403 țigări și un radiocasetofon.
Prin aceleași mijloace frauduloase
inculpatul G.C. a înșelat: S.C. V. S.R.L. cumpărând mărfuri în valoare de
12.960 lei; S.C. A. S.R.L. de la care a cumpărat mărfuri în valoare de 100.000
lei; S.C. B. S.R.L. de unde a cumpărat mărfuri în valoare de 205.000 lei; S.C.
D. S.R.L. Drobeta Tr. Severin de unde a luat mărfuri în valoare de 407.500 lei;
S.C. R. S.R.L. București de unde a achiziționat în mai multe rânduri mărfuri în
valoare de 132.000 lei, de 440.000 lei și de 11.000 lei; Agenția de Comerț
Aprovizionare și Desfacere a luat mărfuri în valoare de 239.844 lei ; S.C. A.K.
S.R.L. mărfuri în valoare totală de 392.650 lei, S.C. E.I.E. S.R.L. mărfuri de
590.000 lei și S.C. M. de unde a achiziționat repetat mărfuri în valoare de
216.000 lei și respectiv 328.000 lei.
Curtea de Apel București prin
decizia penală nr. 15 din 20 ianuarie 1999, a respins ca nefondat apelul
declarat de inculpata F.M. și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că
inculpata nu și-a motivat în scris cererea de apel și nici nu a fost prezentă
la nici un termen pentru a-și motiva apelul.
S-a mai reținut că probele dosarului
(proces verbal; extras pentru uzul organelor de stat de pe actul de naștere al
inculpatei, originalul B.I. și copia certificatului de căsătorie, declarațiile
martorilor S.O., Z.D. și F.I.) rezultă indubitabil că în luna iunie 1991,
inculpata împreună cu soțul ei, coinculpatul G.C., a modificat anul nașterii în
certificatul de naștere și cel de căsătorie cu scopul de a obține un buletin de
identitate cu date false pentru a-l folosi la încheierea contractului de
credit.
Rezultă astfel că inculpata și soțul
ei au prezentat cele 2 acte de stare civilă la Poliția Municipiului Brașov
determinând-o cu intenție pe martora Z.D. să treacă în buletinul de identitate date
nereale, fără ca aceasta să cunoască falsul documentelor prezentate.
Prin folosirea buletinului
falsificat inculpata și soțul ei, coinculpatul G.C. au încheiat cu B.C.R., sucursala
Brașov un contract de împrumut pentru tineri căsătoriți și prin inducerea în
eroare a unității bancare au obținut un credit de 100.000 lei.
S-a mai reținut că din raportul de
expertiză criminalistică rezultă că inculpata a semnat contractul la rubricile
„împrumutat”
„titulari” și „soți”.
În concluzie instanța de apel a
reținut că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa just
individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., hotărârea pronunțată
fiind legală și temeinică.
Prin adresa nr. 17972 din 17 august
2001, Ministerul de Interne a înaintat Tribunalului București cererea condamnatei
F.M., intitulată plângere împotriva mandatului de executare în care aceasta
arată că din anul 1997 s-a stabilit în Anglia unde s-a căsătorit revenind în
România pe data de 10 august 2001, când a fost arestată în baza unui mandat de
executare emis în baza unei sentințe penale, fără ca ea să fi cunoscut de
existența vreunui proces aflat pe rolul instanței.
Tribunalul București a considerat că
cea condamnată a formulat o cerere de revizuire și prin sentința penală nr. 679
din 6 noiembrie 2001, a declinat competența la Curtea de Apel București.
Prin decizia penală nr. 93 din 29
ianuarie 2002, Curtea de Apel București a constatat că cererea inculpatei are
caracterul unui recurs și a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție spre
competentă soluționare.
Examinând cauza Curtea constată că
cererea inculpatei este un recurs peste termen în sensul art. 385
3
alin.
(2) raportat la art. 365 C. proc. pen., întrucât din actele dosarului rezultă
că inculpata a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, iar cererea a
fost formulată mai înainte de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor instanța a
pus în discuție din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 285
9
alin.
(1) pct. 15 C. proc. pen., referitor la existența unei cauze de înlăturare a
răspunderii penale.
Apărătorul inculpatei a solicitat încetarea
procesului penal întrucât s-a împlinit termenul special al prescripției
răspunderii penale, iar inculpata nu a solicitat continuarea procesului.
Din examinarea actelor dosarului
rezultă că în cauză există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Astfel conform art. 121 C. pen.,
prescripția înlătură răspunderea penală, iar conform art. 124 C. pen.,
prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă
termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Codul penal în vigoare la data
comiterii faptelor de către inculpată (iunie 1991) și la data pronunțării
sentinței de condamnare prevedea următoarele pedepse maxime pentru
infracțiunile reținute în sarcina inculpatei.
- 3 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 288 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În aceste condiții termenul de
prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracțiuni este cel prevăzut de
art. 122 lit. d) C. pen., respectiv de 5 ani.
Așa fiind, potrivit art. 124 C. pen.,
termenul prescripției speciale este 7 ani.
Cum potrivit art. 122 alin. (2) C.
pen., termenul de prescripție se socotește de la data infracțiunii, în speță
din iunie 1991, se constată că pentru toate infracțiunile comise de inculpată
acest termen s-a împlinit în decembrie 1998.
În consecință existând o cauză care
înlătură răspunderea penală hotărârile atacate sunt supuse casării conform art.
385
9
alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Din examinarea cauzei rezultă, de
asemenea, că hotărârile sunt contrare legii sub aspectul soluționării laturii
civile.
Astfel inculpata a fost obligată în
solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor către societățile comerciale
înșelate numai de acesta prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea
unor cecuri.
Or, inculpata a comis o singură
infracțiune de înșelăciune în dauna B.C.R., sucursala Brașov, iar paguba cauzată
prin această infracțiune a fost acoperită prin plată.
În condițiile în care inculpata nu a
comis faptele ilicite prin care au fost păgubite societățile comerciale, nu
sunt îndeplinite condițiile art. 998 și art. 1003 C. civ., pentru a fi angajată
răspunderea civilă delictuală a inculpatei în solidar cu autorul faptelor prin
care s-au creat prejudiciile.
Așa fiind, nu există temei legal
pentru ca inculpata să fie obligată alături de inculpatul G.C. la acoperirea
pagubelor cauzate de acesta din urmă și ca atare hotărârile sunt supune casării
conform art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen.
Față de considerentele menționate se
va admite recursul peste termen declarat de inculpată și conform art. 385
15
pct. 1 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile numai cu privire la
inculpată.
Se vor descontopi pedepsele aplicate
și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.
proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpaților pentru infracțiunile comise.
Se va dipune punerea de îndată în
libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Se va menține dispoziția anulării
înscrisurilor falsificate.
Se va constata acoperit prejudiciul
cauzat părții civile B.C.R., sucursala Brașov.
Se va înlătura obligarea inculpatei
în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile.
Vor fi menținute celelalte
dispoziții ale hotărârii.
Onorariul pentru apărătorul desemnat
din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul peste termen
declarat de inculpata F.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 20 ianuarie 1999
a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea atacată precum și
sentința penală nr. 234 din 27 mai 1998 a Tribunalului București, secția I
penală, numai cu privire la inculpata F.M.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C.
pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea
procesului penal față de inculpata F.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 31
raportat la art. 288 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art.
215 alin. (2) și (3) C. pen., constatând prescrisă răspunderea penală.
Dispune punerea de îndată în
libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Menține dispoziția de anulare a
înscrisurilor falsificate.
Constată acoperit prejudiciul cauzat
părții civile B.C.R., sucursala Brașov.
Înlătură obligarea inculpatei în
solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile și a dobânzilor
legale către următoarele părți civile: D.G.M.P.S. Municipiul București, Of.
Legislației Muncii; S.C. A.K.I. S.R.L.; S.C. L.D. S.R.L.; S.C. E. S.A.; S.C. R.I.
S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. B. București, S.C. R. S.R.L., S.C.
E.E. S.R.L. și S.C. M. S.R.L.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat
din oficiu în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
22 ianuarie 2003.