ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2280/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379/ P din

30 mai 2001, Tribunalul Timiș a dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 215 alin.

(2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice în condițiile art. 334 C. proc. pen., din art. 215 alin.

(2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

M.V.

la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 291 Teza I, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a mai condamnat la un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997, a constatat grațiate condiționat și integral pedepsele aplicate,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 Teza I

C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 137/1997.

În conformitate cu dispozițiile art.

335 alin. (2) C. pen., după reunirea la prezenta cauză a sentinței penale nr. 825

din 17 martie 1999 a Judecătoriei Timișoara, definitivă, pe care a desființat-o,

a hotărât astfel:

În baza dispozițiilor art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit.

c) și art. 43 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.D. la un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

A dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei închisorii nr. 108/99 din 16 iunie 2000 și emiterea unui

nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata arestului din perioadele 18 septembrie 1997 – 29

octombrie 1997; 9 decembrie 1997 – 22 ianuarie 1998 și 18 iulie 2000 – 10 ianuarie

2001, constatând executată pedeapsa aplicată.

A menținut măsura liberării

condiționate aplicată prin sentința penală nr. 23 din 5 ianuarie 2001 a

Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. 493/2001.

În baza dispozițiilor art. 289 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

și art. 43 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza dispozițiilor art. 291 Teza

I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. și art.

43 C. pen., l-a mai condamnat la o lună închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În baza dispozițiilor art. 1 lit. a)

din Legea nr. 137/1997, a constatat grațiate condiționat și integral pedepsele

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Teza I C. pen., și a atras

atenția inculpatului asupra prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., a anulat înscrisurile falsificate de către inculpat.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și art.

346 C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar, la plata sumei de

91.295.231 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. C. S.A. Nădrag.

În baza dispozițiilor art. 190 C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpatul M.D. la plata sumei de 4.000.000 lei,

reprezentând costuri de expertiză către Biroul experților tehnici Timișoara, în

contul C.E.C. Timișoara nr. 2511011030911.

Inculpații au fost obligați și la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 191 alin.

(2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut următoarea stare de fapt:

În perioada 1996 – 1997, inculpatul M.D.

a îndeplinit funcția de șef birou desfacere – transport din cadrul S.C. C. S.A.

Nădrag și, în această calitate, avea ca atribuții de serviciu, printre altele,

facturarea livrărilor de produse și servicii către terți, completarea fișelor

de gestiune, prin operarea intrărilor și ieșirilor, în baza notelor de predare

și a avizelor de expediere, marfa neputând fi eliberată fără comandă, fără

delegație și plata pe loc pentru societățile cu capital privat, decât dacă avea

avizul prealabil al conducerii societății, conform dispoziției nr. 185 din 19

aprilie 1996, emisă de conducerea acesteia.

Așa fiind, încălcându-și atribuțiile

de serviciu, inculpatul a întocmit în fals acte, în baza cărora, inculpatul M.V.,

asociat și administrator al S.C. F. S.R.L. Satu Mare, a achiziționat cantitatea

de 19.800 kg tablă, în valoare de 55.868.563 lei și respectiv 8.500 kg lanț

industrial, în valoare de 35.426.668 lei, fără a avea avizul conducerii

societății, pentru a putea obține produsele respective fără plata pe loc a

acestora la livrare, prețul nefiind plătit nici ulterior.

Pentru a induce în eroare conducerea

societății, cu privire la prejudiciul cauzat și situația reală, inculpatul M.D.

a întocmit o serie de acte false, precum: dispoziții de livrare către societăți

cu capital de stat, note de restituire a unor produse, facturi, procese verbale

de compensare a unor datorii reciproce cu S.C. F. S.R.L., administrată de

celălalt coinculpat.

Totodată, inculpatul M.V. a întocmit

și s-a folosit de actele falsificate de inculpatul M.D., iar pentru a i se

pierde urma, în luna iunie 1997, și-a schimbat numele, iar firma S.C. F. S.R.L.

a concesionat-o altei persoane, în aceeași perioadă.

Prejudiciul cauzat S.C. C. S.A.

Nădrag nu a fost recuperat.

Această stare de fapt a fost

dovedită cu probatoriul administrat la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile

falsificate și depuse la dosar, declarații de martori, note de constatare,

expertiză, precum și interogatoriile inculpatului M.D.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel inculpatul M.V., solicitând achitarea sa pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.,

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual, prevăzută

de art. 289, în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 288 C. pen., cu aplicarea unei pedepse în condițiile art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 21/ A din 29

ianuarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul M.V., apreciind că, prima instanță, în baza probelor administrate

la dosar, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului,

făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale susmenționate.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V.,

care prin apărătorul său a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță, întrucât soluționarea acesteia s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

legale referitoare la citarea inculpatului.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile legale și critica invocată, Curtea Supremă

va admite recursul declarat de inculpat, însă pentru alte motive decât cele

invocate de acesta prin apărătorul său.

Astfel, analizând probatoriul administrat

la dosarul cauzei, se constată că, instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt, însă acestea au greșit atunci când au dispus condamnarea

inculpatului pentru infracțiunea de fals intelectual și uz de fals, fapte

prevăzute de art. 289 și respectiv art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în loc de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 289 C. pen.,

constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial

cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului, iar, potrivit art. 150 alin. (2) din același cod,

înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care

se referă art. 145 și anume autorități publice, instituții publice, persoane

juridice, servicii de interes public.

Or, în cauză, inculpatul M.V., în

calitate de asociat și administrator la S.C. F. S.R.L. Satu Mare, a întocmit și

s-a folosit de actele false de livrare a mărfurilor emise de coinculpatul M.D.,

cu scopul de a induce și menține în eroare societatea prejudiciată.

Cum, înscrisurile falsificate și

folosite de inculpat au fost întocmite în numele unei persoane juridice de

interes privat și nu cu caracter public, este greșită încadrarea juridică a

faptei în dispozițiile art. 289 și art. 291 C. pen., încadrarea corectă fiind

aceea în dispozițiile art. 290 C. pen., întrucât inculpatul a falsificat și

folosit înscrisuri sub semnătură privată, iar nu înscrisuri oficiale.

În consecință, pentru acest motiv

recursul urmează să fie admis, să fie casate hotărârile atacate și să se dispună

schimbarea încadrării juridice dată faptelor de fals din infracțiunea prevăzută

de art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), în

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată

către mediu și să se constate în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. a)

din Legea nr. 137/1997, că pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, este

grațiată integral și condiționat.

Referitor la critica formulată de

apărare care viza nelegala citare a inculpatului de către prima instanță,

Curtea Supremă o constată nefondată, întrucât acesta a fost legal citat la

adresa indicată în cursul urmăririi penale, adresă pe care nu și-a schimbat-o

ulterior, sau cel puțin nu a dat o astfel de declarație organelor de drept prin

care să indice un alt loc unde să fie citat.

Or, potrivit dispozițiilor art. 177 alin.

(3) C. proc. pen., în caz de schimbare a adresei arătată în declarația

învinuitului sau inculpatului acesta este citat la noua adresă numai dacă a

încunoștiințat organul de urmărire penală sau instanța de judecată de

schimbarea intervenită, sau dacă organul de cercetare judicios apreciază pe

baza datelor obținute potrivit art. 180, că s-a produs o schimbare de adresă.

Așa fiind, din procesul verbal

încheiat de Poliția municipiului Baia Mare, privind executarea mandatului de

aducere a inculpatului M.V. dispus de instanță, a rezultat că, inculpatul

locuia în continuare la adresa indicată de acesta în cursul urmăririi penale,

și unde a și fost citat, însă momentan era plecat împreună cu întreaga familie

la tratament.

Mai mult decât atât, instanța a

dispus citarea inculpatului și conform procedurii art. 177 C. proc. pen.,

situație în care, motivul de nelegalitate invocat este nefondat.

În concluzie, pentru argumentele mai

sus expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpat și va dispune în sensul celor arătate.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

apărarea asigurată inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva

deciziei penale nr. 21/ A din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală atacată

precum și sentința penală nr. 379 din 30 mai 2001 a Tribunalului Timiș, numai

cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor de fals și uz de fals,

prevăzute de art. 289 și respectiv art. 291 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia îl condamnă

pe inculpat la un an închisoare.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 290 C. pen., este grațiată integral și condiționat.

Atrage atenția inculpatului M.V.

asupra dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată recurentului inculpat M.V., în sumă de 300.000 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.