ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4884/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 355 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Arad, rejudecând cauza a hotărât următoarele: În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 7 ani închisoare pentru înșelăciune. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual. În baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D. la: 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 291 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals. A contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la: 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1991 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului N.G. și a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive din 12 ianuarie la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatului S.D. a dedus durata arestării preventive pe perioada 12 ianuarie – 3 martie 2000. A dispus anularea actelor falsificate. A obligat pe inculpatul N.G. să plătească părții civile Direcția Finanțelor Publice a Județului Arad suma de 70.180.402 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A confiscat de la inculpații N.G. și S.D., în folosul statului, câte 40.377.599 lei. A obligat pe inculpați să plătească statului câte 10.000.000 lei cheltuieli judiciare. Instanța de fond a reținut următoarele: La începutul lunii iunie 1999, inculpații au fost puși în legătură prin intermediul martorului R.S. și au hotărât să deruleze împreună afaceri cu benzină. Potrivit înțelegerii dintre ei, inculpatul M.I., asociat unic la S.C. I.I. S.R.L. București, urma să achiziționeze benzină de extracție (folosită ca solvent în industria de lacuri și vopsele) și să fie valorificată drept benzină „premium” de către inculpații N.G. și S.S., prin intermediul S.C.

C.B., al cărei asociat unic era inculpatul N., urmând ca sursele de bani necesare primelor achiziții să fie puse la dispoziție de către inculpatul S., iar facturile pentru comercializarea benzinei de extracție, drept benzină „premium” să fie puse la dispoziție de inculpatul M. S-a reținut că inculpații au comercializat cantitatea de 210.192 litri benzină, din care, cantitatea de 163.512 litri benzină de extracție, ce a fost vândută ca benzină „premium”, diferența de preț obținută ilegal de inculpați, fiind de 144.804.269 lei, iar prin neplata taxelor datorate statului s-a creat un prejudiciu de 156.283.269 lei. Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și cei trei inculpați.

Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului N.G., care este recidivist, precum și sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea despăgubirilor. Cei trei inculpați au solicitat reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 30/A din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 355 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad, pe care a desființat-o în privința inculpatului N.G. și rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, 75 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod, la 6 ani închisoare.

A menținut restul pedepselor și sporul aplicat inculpatului N.G., urmând a executa în final, 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut restul dispozițiilor hotărârii. A respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.D., M.I. și N.G. A menținut starea de arest a inculpatului N.G. și a dedus, în continuare, timpul arestării preventive. A obligat pe inculpați la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații S.D. și M.I. la câte 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu. Sub aspectul laturii civile s-a constatat că, instanța de fond a aplicat corect principiul neagravării situației în propria cale de atac, întrucât în căile de atac promovate de inculpați, latura civilă nu s-a modificat, iar casările, inclusiv în cea cu trimitere pentru rejudecare s-a făcut exclusiv în căile de atac ale inculpaților.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații S.D. și M.I. Inculpatul S.D., prin apărătorul său, a solicitat în principal, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond pentru motivul că nu au fost citate S.C. P. S.R.L. Oradea și S.C. A.T. S.R.L. Arad, iar apărătorul inculpatului M.I. s-a raliat la acest motiv. Încălcarea care a fost invocată ca motiv principal de recurs, atrage nulitatea hotărârilor, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În consecință, neîndeplinirea procedurii de citare cu părțile civile nu poate fi invocată de inculpați ca motiv de casare a hotărârilor, atâta vreme cât nu se învederează că, procedându-se astfel, li s-a cauzat o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod.

Or, în cauză, nu s-a învederat cauzarea vreunei vătămări și drept urmare, critica analizată este nefondată. Inculpatul M.I. a mai susținut că nu se consideră vinovat de faptele reținute în sarcina sa. Critica este nefondată. Din verificarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția, inclusiv a inculpatului M.I., în concordanță cu amplele probatorii administrate în cauză, respectiv, acte de sesizare, procese-verbale încheiate de organele de poliție, acte de livrare a benzinei, raport de expertiză și depoziții de martori. De altfel, așa cum corect l-a caracterizat Curtea de Apel Timișoara pe inculpatul M.I., acesta a fost de fapt „creierul” și inițiatorul activității infracționale.

Printr-un motiv comun de recurs, S.D. și M.I. au invocat și greșita individualizare a pedepselor, susținându-se că pedepsele sunt prea mari, față de contribuția fiecăruia la comiterea faptelor, iar primul recurent a solicitat și recunoașterea de circumstanțe atenuante. Nici această critică nu este fondată. Pedepsele aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, cu rolul și contribuția fiecărui inculpat în activitatea infracțională și cu gradul de pericol social al inculpaților. Totodată, se constată că în mod corect s-a apreciat că nu se impune a se face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Criticile examinate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile declarate de inculpații S.D.

și M.I. urmează a se respinge ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată se va constata că recurentul M.I. este arestat în altă cauză și va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Recurentul S.D. va fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.D. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 30 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Constată că inculpatul M.I. este arestat în altă cauză. Obligă pe inculpatul M.I. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul S.D. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.