ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2648/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2648/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului
București împotriva deciziei nr.113 din 14 martie 2002 a Curții de Apel
București – secția a IV-a civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului
București, reprezentat de consilier juridic O.O., precum și intimatele
reclamante C.E.M.și A.M.D., ambele reprezentate de mandatara G.I., conform
procurii de la dosar.
Procedura
completă.
Recursul este
scutit de timbru.
Instanța
constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților cu
privire la recurs.
Consilier
juridic O.O., pentru recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului
București, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. Precizează că
în evidențele de care dispune Municipiul București, Consiliul General nu
figurează mențiunea că imobilul din litigiu ar fi trecut în proprietatea
statului.
Mandatara G.I.,
pentru intimatele reclamante C.E.M.și A.M.D., solicită respingerea recursului
ca nefondat pentru motivele din întâmpinarea de la dosar.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
introductivă de instanță, reclamantele C.E.M.și C.M.D.au chemat în judecată
Consiliul general al Municipiului București pentru a fi obligat să le lase în
deplină proprietate și posesie terenul situat în București, str.Zaharia
Carcalechi nr.16 sector 5.
În motivarea
acțiunii, reclamantele au arătat că imobilul a fost cumpărat de C.I. prin actul
de vânzare cumpărare transcris la grefa Tribunalului Ilfov sub
nr.4739/4.04.1932. După decesul lui C.I., survenit la 5.02.1973, imobilul a
revenit fiului său, C.M., decedat și el la 20.05.1988, a căror moștenitoare
sunt reclamantele C.E.M., în calitate de soție supraviețuitoare și C.M.D., în
calitate de fiică.
În anul 1988,
se arată în motivarea acțiunii, imobilul a trecut abuziv la stat prin ICRAL
Cotroceni, potrivit procesului verbal de predare-preluare din 6.06.1988, iar în
prezent este liber de orice construcție, întrucât clădirea inițială a fost
demolată de stat.
În drept,
reclamantele invocă prevederile art.480, 483 C.civ.și Legea nr.18/1991.
Prin sentința
civilă nr.997 din 1.10.2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă s-a admis acțiunea și pârâtul Consiliul general al Municipiului
București a fost obligat să lase reclamantelor în deplină proprietate și
posesie imobilul situat în București str.Zaharia Carcalechi nr.16 sector 5 în
suprafață de 239 mp, având vecinătățile în conformitate cu raportul de
expertiză întocmit de expertul C.C..
În motivarea
acțiunii s-a reținut că terenul a aparținut lui C.I., antecesorul
reclamantelor, dobândit cu titlu de cumpărare în 1932. În anul 1988 terenul a
trecut la stat, fără a exista un act în acest sens, împrejurare față de care
tribunalul a considerat că bunul nu a ieșit niciodată din patrimoniul
proprietarilor de drept și s-a transmis pe cale succesorală reclamantelor,
astfel încât în mod nelegal este deținut de stat.
Acțiunea
reclamantelor a fost admisă în temeiul art.480 C.civ.
Împotriva
sentinței a declarat apel pârâtul Consiliul general al Municipiului București
considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea
apelului, pârâtul a arătat că Consiliul general al Municipiului București nu
are calitate procesuală pasivă, aceasta revenind Municipiului București, prin
Primarul general, conform art.19 pct.1, art.21 pct.1 și art.67 din Legea
nr.215/2001.
Apelul
pârâtului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.113 din 14.03.2002,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Instanța de
apel a reținut că pârâtul Consiliul general al Municipiului București are
calitate procesuală pasivă în temeiul art.4, 5 și art.20 lit.”g” din Legea
nr.69/1991 a administrației publice locale, în forma în care era în vigoare la
data introducerii acțiunii, precum și a prevederilor art.12 alin.5 din Legea
nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. De
altfel, s-a conchis în motivarea deciziei, este vorba, în ambele cazuri, de
reprezentare de aceeași persoană juridică, și anume unitatea
administrativ-teritorială Municipiul București.
Decizia a fost
atacată cu recurs de pârâtul Consiliul general al Municipiului București,
reprezentat legal de Primarul general, care cere admiterea lui, modificarea
deciziei recurate și respingerea acțiunii față de pârât, întrucât nu are
calitate procesuală pasivă, pentru că nu deține posesia imobilului.
Recursul
pârâtului este nefondat și urmează a se respinge.
Potrivit art.4,
5 și 20 lit.”g” din Legea administrației publice locale nr.69/1991, în vigoare
la data sesizării instanței, comunele, orașele (municipiile) și județele sunt
unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, iar autoritățile
publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe (municipii)
sunt consiliile locale, ca autorități administrative.
Consiliile
locale au și atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei
ori orașului (municipiului), din care fac parte și bunurile prevăzute de art.6
din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al
acesteia și care pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii
acestora, în condițiile legii.
De asemenea,
potrivit art.12 alin.6 din Legea nr.213/1998, în litigiile referitoare la
dreptul de proprietate asupra bunurilor, unitățile administrativ-teritoriale
sunt reprezentate de consiliile județene, respectiv Consiliul general al
Municipiului București sau de consiliile locale care dau mandat scris, în
fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.
Din coroborarea
dispozițiilor legale evocate rezultă că în litigiile care pun în discuție
dreptul de proprietate al bunurilor care fac parte din domeniul public sau
privat al statului, situate în circumscripția lor teritorială, Consiliul
general al Municipiului București, ca organ al administrației publice locale,
reprezentat legal de Primarul general, are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste
considerente, recursul pârâtului se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului
București împotriva deciziei nr.113 din 14 martie 2002 a Curții de Apel
București – secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.