ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4157/2003

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie

1999 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, reclamanții Z.A., Z.L. și H.V.D.

au chemat în judecată pe pârâtul M.V. și au solicitat instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să constate dobândirea de către reclamanți, a

drepturilor de proprietate asupra terenului în suprafață de 582 mp și asupra

construcției existente pe terenul situat în București.

În

motivarea cererii, reclamanții au arătat că în 1968 Z.A. și T. au cumpărat, în

baza unei convenții verbale, de la pârât, imobilul descris, iar la 22 aprilie

1975 au încheiat cu acesta un contract de vânzare – cumpărare sub semnatura

privată și au achitat c/v  imobilului în suma de 53.000 lei. S-a mai învederat

că Z.T. a decedat în 1980, iar moștenitorii acesteia fiind Z.L. și H.V.D.

De la data dobândirii și până în prezent,

posesia a fost neîntreruptă și netulburată.

Prin sentința civilă nr. 9306 din 14 octombrie

1999 Judecătoria sector 4 București, a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Prin sentința civilă nr. 1074 din 8 noiembrie

2000, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea.

Instanța a reținut că termenul de 30 ani

prevăzut de art. 1890 C. civ. nu a fost împlinit, întrucât reclamanții au

intrat în posesia imobilului în 1968, iar cererea de chemare în judecată a fost

introdusă la 14 ianuarie 1999, în plus, din actele existente la dosar nu rezultă

că reclamanții ar fi achitat taxele și impozitele pentru teren, astfel încât,

nu se poate considera că ei s-ar comporta ca adevărați proprietari ai

imobilului.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel reclamantul Z.A.

Urmare decesului pârâtului M.V., au fost

introduși în cauză moștenitorii acestuia, M.T., M.A. și R.(M.)M.

Totodată au fost introduși în cauză – urmare

decesului lui R.M., M.T. și M.A., moștenitorii acestora, respectiv M.P., R.S.

și M.A.

Prin decizia civilă nr. 102 din 12 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost admis apelul

reclamantului Z.A. în contradictoriu cu intimații-reclamanți Z.L., H.V.D. și

intimații – pârâți M.P., R.S., M.A. și M.T. A schimbat în tot sentința, în

sensul că s-a admis acțiunea, s-a constatat că reclamanții au dobândit prin

uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în

București, și prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcției,

compusă din 4 camere si dependințe.

Pentru a hotarâ astfel, instanța de apel a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile necesare dobândirii prin uzucapiunea de

30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în

București, posesia exercitată a fost una utilă, continuă, publică și sub nume

de proprietar.

Instanța a mai reținut și dobândirea prin

accesiune imobiliară artificială a dreptului de proprietate asupra construcției

edificate pe teren formată din 4 camere și dependințe, așa cum acestea au fost

menționate prin expertiza efectuată în cauză.

În cauză, s-a formulat de către H.V.D. și Z.L.o

cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei

civile nr. 102 din 12 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV a civilă, în dosarul nr. 430/2001, în sensul completării

dispozitivului cu numele reclamanților și a domiciliilor acestora care au

dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Prin încheierea din 27 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV a  civilă, s-a admis cererea de îndreptare a erorii

materiale și s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 102/12

martie 2001, a Curții de Apel București, secția a IV a civilă cu următorul text

„schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții

Z.A., Z.L. și H.V.D.și constată că reclamanții au dobândit că prin uzucapiune

dreptul de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în București, și prin

accesiune dreptul de proprietate asupra construcției compusă din 4 camere și

dependințe”.

Împotriva deciziei nr. 102/12 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă, au declarat recurs H.V.D. și

Z.L., al cărui cuprins nu este altceva decât reiterarea cererii de îndreptare a

erorii materiale care a fost soluționată de Curtea de Apel.

Recursul este nefondat.

Recurenții-reclamanți nu și-au

structurat motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 302

1

pct. 3 C. proc. civ., (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003),

care arată că cererea de recurs va cuprinde „motivele de legalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor”.

Deci, recurenții, ar fi trebuit să invoce

motivele de casare prevăzute de art. 304 punctele de la 1 – 10 C. proc. civ. și

să-și exprime nemulțumirile față de decizia recurentă în raport de aceste

motive.

Recurenții nu au procedat așa, iar simpla

reiterare a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul

deciziei nr. 102/2002 a Curtea de apel București, secția a IV a civilă, pe care

au intitulat-o „recurs”, nu este suficientă, pentru că recursul nu are caracter

devolutiv.

Dar, distinct de cele arătate, este de reținut

că instanța de apel a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale,

pronunțând o încheiere de admitere a acesteia în dosarul nr. 430/2001.

Astfel fiind, urmează a respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții H.V.D. și Z.L. împotriva deciziei civile nr. 102 din 12 martie 2002

a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  21 octombrie  2003.