ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

P.I. a solicitat anularea Ordinului nr.313 din 22 noiembrie 2002 emis de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care a fost destituit

din funcția de director al Direcției Sanitare Veterinare Giurgiu.

În

susținerea acțiunii, reclamantul a invocat motive de nelegalitate, care privesc

încălcarea dispozițiilor art.26 alin.1 pct.27 și art.29 alin.4 din

H.G.nr.1983/2001, referitoare la organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor publice și, respectiv,

nerespectarea dispozițiilor art.94 din Legea nr.188/1999.

Totodată,

a invocat motive de netemeinicie, în sensul că avizul prefectului este

consultativ și nu obligatoriu, iar aspectul de fapt privind incapacitatea

managerială și primirea de foloase materiale nu corespunde realității.

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ prin sentința civilă

nr.186 din 13 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Ordinul

nr.313/2002, prin care reclamantul a fost destituit din funcția publică de

conducere din cadrul Direcției Sanitare Veterinare Giurgiu a avut la bază Nota

de control nr.945 din 20 septembrie 2002.

Tematica

controlului, aprobată de conducerea Agenției Naționale Sanitare Veterinare, a

vizat, printre altele, verificarea activității manageriale a conducerii

Direcției Veterinare Giurgiu, respectiv a directorului.

În urma

verificărilor, s-au reținut două aspecte, primul privește faptul că, la data numirii

în funcție în calitate de director, reclamantul nu a avut avizul prefectului,

iar al doilea că, reclamantul a demonstrat incapacitatea managerială în

coordonarea activității sanitar-veterinare din cadrul Direcției Sanitare

Veterinare Giurgiu.

În baza

art.73 din Legea nr.188/1999, conducerea Agenției Naționale Sanitare Veterinare

a sesizat Comisia de disciplină din cadrul ministerului, care a încheiat Nota

nr.1033 din 1 noiembrie 2002 și a formulat sesizarea nr.26 din 30 octombrie

2002, cu propunerea de destituire a reclamantului din funcția de conducere.

Totodată,

s-a reținut că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art.94 din Legea

nr.188/1999, pentru a fi dispusă destituirea reclamantului din funcția publică

de conducere, ca sancțiune disciplinară, întrucât acesta a săvârșit abateri

disciplinare și, în același timp, se află în cercetări, pentru săvârșirea unei

fapte penale.

În ce

privesc declarațiile martorilor, audiați în cauză, s-a reținut că acestea nu

infirmă modul defectuos în care reclamantul și-a îndeplinit sarcinile de

serviciu, iar referirile la relațiile reclamantului cu Prefectul județului, de

asemenea, nu sunt concludente,  întrucât avizul Prefectului, atât la numirea în

funcție, cât și la  eliberarea din funcție a reclamantului, are caracter

consultativ.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând: întâi, că asupra aspectelor

de nelegalitate invocate în acțiune prima instanță nu s-a pronunțat; în al

doilea rând că, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra înscrisurilor

depuse la dosar, deși acestea sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în

al treilea rând, că în mod greșit s-a reținut că sunt neconcludente

declarațiile martorilor Matei Ion și Pârvu Sorin, având în vedere că aceștia au

făcut referiri pozitive sub aspectul  pregătirii profesionale și capacității

sale manageriale; în al patrulea rând că, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, pentru luare de

mită.

Recursul

este nefondat.

Referitor

la aspectele de nelegalitate invocate în acțiune, se constată că instanța de

fond s-a pronunțat, făcând în acest sens referire la actele din dosar  din care

rezultă că  reclamantul a dat explicații în scris, cu privire la faptele

imputate, precum și la Raportul nr.26/2002 întocmit de Comisia de disciplină,

prin care

s-a propus

destituirea din funcția de director a reclamantului, pentru incapacitate

managerială.

Apoi,

instanța primă a făcut referire la probele administrate în cauză, inclusiv la

declarațiile celor doi martori audiați, după care a reținut corect că, ordinul

de destituire din funcția publică de director s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor art.94 din Legea nr.188/1999.

În

acest sens, din actele care au stat la baza ordinului de destituire din funcția

publică de director, acte la care prima instanță a făcut referire, rezultă că

reclamantul a demonstrat incapacitate managerială în coordonarea activității

sanitare veterinare în cadrul instituției, iar cu privire la aceste aspecte

reclamantul a dat declarații scrise.

Ca

urmare a aspectelor de incapacitate managerială a reclamantului a și fost

întocmită Nota nr.1033 din 1 noiembrie 2002, prin care s-au stabilit unele

măsuri, cum ar fi suspendarea activității în halele de comercializare a

laptelui și produselor lactate din două piețe din orașul Giurgiu, întrucât

acestea erau  murdare și nu corespundeau normelor sanitare veterinare în

materie.

Așadar,

ordinul de destituire din funcție s-a făcut cu respectarea prevederilor art.70

alinș.3 lit.f , art.72 și 94 din Legea nr.188/1999 și a art.32 alin.1 din H.G.

nr.1083/2001.

În

fine, se constată că celelalte aspecte invocate în recurs nu sunt de natură să

afecteze legalitatea ordinului de destituire din funcția publică de director a

reclamantului.

În

consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat,

urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr.186 din 13 februarie 2003

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004