ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85176)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85176) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Răspundere

disciplinară. Destituire din funcție. Respectarea condițiilor prevăzute de

art.94 din Legea nr.188/1999. Legalitatea ordinului

Având în vedere dovedirea incapacității

manageriale a reclamantului în coordonarea activității instituției,

ordinul de destituire din funcție a fost emis cu respectarea dispozițiilor

legale.

Secția de contencios

administrativ, decizia nr.193 din 22 ianuarie 2004

Reclamantul P.I. a solicitat anularea Ordinului nr.313 din 22 noiembrie 2002

emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care a fost

destituit din funcția de director al Direcției Sanitare Veterinare Giurgiu.

În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat motive de nelegalitate, care

privesc încălcarea dispozițiilor art.26 alin.1 pct.27 și art.29 alin.4 din

H.G.nr.1983/2001[7]

, referitoare la organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor

publice și, respectiv, nerespectarea dispozițiilor art.94 din Legea

nr.188/1999.

Totodată, a invocat motive de netemeinicie, în sensul că avizul prefectului

este consultativ și nu obligatoriu, iar aspectul de fapt privind incapacitatea

managerială și primirea de foloase materiale nu corespunde realității.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a respins acțiunea

reclamantului, reținându-se că Ordinul nr.313/2002 prin care reclamantul a fost

destituit din funcția publică de conducere din cadrul Direcției Sanitare

Veterinare Giurgiu a avut la bază Nota de control nr.945 din 20 septembrie

2002.

Tematica controlului, aprobată de conducerea Agenției Naționale Sanitare

Veterinare, a vizat, printre altele, verificarea activității manageriale a conducerii

Direcției Veterinare Giurgiu, respectiv a directorului.

În urma verificărilor, s-au reținut două aspecte. Primul privește faptul că la

data numirii în funcție în calitate de director, reclamantul nu a avut avizul

prefectului, iar al doilea că, reclamantul a demonstrat incapacitatea

managerială în coordonarea activității sanitar-veterinare din cadrul Direcției

Sanitare Veterinare Giurgiu.

În baza art.73 din Legea nr.188/1999, conducerea Agenției Naționale Sanitare

Veterinare a sesizat Comisia de disciplină din cadrul ministerului, care a

încheiat Nota nr.1033 din 1 noiembrie 2002 și a formulat sesizarea nr.26 din 30

octombrie 2002, cu propunerea de destituire a reclamantului din funcția de

conducere.

Totodată, s-a reținut că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art.94 din

Legea nr.188/1999, pentru a fi dispusă destituirea reclamantului din funcția

publică de conducere, ca sancțiune disciplinară, întrucât acesta a săvârșit

abateri disciplinare și, în același timp, se află în cercetări, pentru

săvârșirea unei fapte penale.

În ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că acestea

nu infirmă modul defectuos în care reclamantul și-a îndeplinit sarcinile de

serviciu, iar referirile la relațiile reclamantului cu Prefectul județului, de

asemenea, nu sunt concludente,  întrucât avizul Prefectului, atât la

numirea în funcție, cât și la  eliberarea din funcție a reclamantului, are

caracter consultativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, întâi, că asupra

aspectelor de nelegalitate invocate în acțiune, prima instanță nu s-a

pronunțat; în al doilea rând că, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra

înscrisurilor depuse la dosar, deși acestea sunt hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii; în al treilea rând, că în mod greșit s-a reținut că sunt

neconcludente declarațiile martorilor M.I. și P.S., având în vedere că aceștia

au făcut referiri pozitive sub aspectul  pregătirii profesionale și capacității

sale manageriale; în al patrulea rând că, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, pentru luare de

mită.

Recursul este nefondat.

Referitor la aspectele de nelegalitate invocate în acțiune, se constată că

instanța de fond s-a pronunțat, făcând în acest sens referire la actele din

dosar,  din care rezultă că  reclamantul a dat explicații în scris,

cu privire la faptele imputate, precum și la Raportul nr.26/2002 întocmit de

Comisia de disciplină, prin care s-a propus destituirea din funcția de director

a reclamantului, pentru incapacitate managerială.

Apoi, instanța primă a făcut referire la probele administrate în cauză,

inclusiv la declarațiile celor doi martori audiați, după care a reținut corect

că, ordinul de destituire din funcția publică de director s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art.94 din Legea nr.188/1999.

În acest sens, din actele care au stat la baza ordinului de destituire din funcția

publică de director, acte la care prima instanță a făcut referire, rezultă că

reclamantul a demonstrat incapacitate managerială în coordonarea activității

sanitare veterinare în cadrul instituției, iar cu privire la aceste aspecte

reclamantul a dat declarații scrise.

Ca urmare a aspectelor de incapacitate managerială a reclamantului a și fost

întocmită Nota nr.1033 din 1 noiembrie 2002, prin care s-au stabilit unele

măsuri, cum ar fi suspendarea activității în halele de comercializare a laptelui

și produselor lactate din două piețe din orașul Giurgiu, întrucât acestea

erau  murdare și nu corespundeau normelor sanitare veterinare în materie.

Așadar, ordinul de destituire din funcție s-a făcut cu respectarea prevederilor

art.70 alinș.3 lit.f , art.72 și 94 din Legea nr.188/1999 și a art.32 alin.1

din H.G. nr.1083/2001.

În fine, se constată că celelalte aspecte invocate în recurs nu sunt de natură

să afecteze legalitatea ordinului de destituire din funcția publică de director

a reclamantului.

În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, astfel că recursul a

fost respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.I. a solicitat anularea Ordinului nr.313 din 22 noiembrie 2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care a fost
ÎCCJ 2004-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7243/2004
reprezintă o condiție imperativă pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, iar neefectuarea ei atrage nulitatea actului de sancționare, la fel ca și neconsemnarea în scris a declarației funcționarului public. Nu au fost respectate nici disp
ÎCCJ 2005-01-11
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamanta H.E. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând anularea
ÎCCJ 2004-02-03
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 379/2004
ții de Apel Iași, rămasă definitivă și irevocabilă. Prin hotărârea respectivă s-a dispus reintegrarea în funcția de director al Direcției Sanitare Veterinare a Județului Iași a lui D.G. și aducerea ei la îndeplinire se impunea în raport cu
ÎCCJ 2011-06-07
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3284/2011
ul de eliberare din funcție a reclamantei a fost adoptat în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la litera i) pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a
Sursă