ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 210 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a

condamnat pe inculpatul C.C.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească

părților civile F.G.M. și F.G.P. suma de 450.000 lei și la

45000 Euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare a

hotărârii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul C.C.T. a fost împuternicit cu

puteri depline prin procura de administrare autentificată la 14 aprilie

2004, să îndeplinească acte de administrare a SC E. SRL Dumitra cu

sediul în Bistrița, în fapt însă fiind administratorul

societății din 10 ianuarie 2004 pe baza unui mandat verbal al

asociatului unic M.I.M.

Pentru că în această calitate a

emis instrumente de plată fără acoperire, a fost cercetat

și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 115/P din 4 octombrie

2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud,

cauza fiind instrumentată, în primă fază, de inspectorul

principal de poliție B.L.M.

În cadrul relațiilor comerciale

desfășurate, inculpatul a avut legătură și cu SC N.I.

SRL Bistrița, administrată de părțile vătămate F.G.P.

și F.G.M., iar datorită acestor relații, s-au împrietenit.

În acea perioadă, F.G.M. și F.G.P.

erau și ei în curs de cercetare penală la IPJ Bistrița

Năsăud pentru infracțiunea de fals și evaziune

fiscală, cauza fiind investigată de subinspectorul I.P.

Prin rechizitoriul nr. 187/P din 16

ianuarie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G.M.

și scoaterea de sub urmărire penală a lui F.G.P.

Cu ocazia cercetărilor efectuate de

poliție, cei doi inspectori - B.L.M. și I.P. au încercat să

determine pe inculpatul C.C.T. să facă declarații împotriva

celor doi.

Fiind prieteni - C.C. le-a transmis

soților F. că se urmărește distrugerea societății

lor precum și arestarea.

Cei doi, speriați de situația

pe care le-a relatat-o inculpatul, au hotărât să facă rost de

bani pentru a plăti debitele pe care inculpatul le avea, fiind induși

în eroare de inculpat care a început să le transmită mesaje

telefonice - în sensul că persoane în funcții importante - sunt

interesate să îi distrugă prin intermediul lucrătorilor de

poliție.

Inculpatul a pretins că

părțile vătămate să pună la dispoziție

diverse sume de bani sub pretextul organizării unui flagrant cu

țigări de contrabandă și pentru cumpărarea de

aparatură tehnică de înregistrare și filmare, comunicându-le

că un ofițer SRI cu prenumele „G.” răspunde de întreaga

operațiune.

Părțile vătămate au

apreciat ca fiind credibile susținerile inculpatului urmare unor

coincidențe, astfel că la 5 noiembrie 2004 - ofițerul „G.” le-a

transmis printr-un mesaj să pregătească suma de 5000 Euro,

urmând ca aceștia să fie luați de o persoană de

legătură care s-a dovedit a fi chiar inculpatul C.T., acesta preluând

banii.

Ulterior, părțile

vătămate au mai primit mesaje de la același ofițer „G.”,

prin care li se comunică primirea banilor cât și faptul că

operațiunea va începe, atenționându-i să nu mai iasă din

casă, fiind în pericol grav.

Pentru ca mesajele să fie credibile,

le-a comunicat celor doi că sunt implicate persoane cu funcții

importante - un procuror, un ofițer al Gărzii Financiare, primarul

orașului Beclean și subprefectul județului Bistrița

Năsăud.

În final, le-a cerut suma de 30.000 Euro,

iar părțile vătămate s-au împrumutat de la B.I., banii

fiind apoi dați inculpatului.

Tribunalul a mai reținut că,

tot prin inducerea și menținerea în eroare a părților

vătămate, inculpatul a mai obținut de la acestea încă

10.000 Euro și suma de 450.000 lei (4.500.000 lei la data comiterii

faptei).

Inculpatul a susținut că aceste

sume de bani reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate de

societatea sa firmei părților vătămate, aspect nedovedit de

probe care, dimpotrivă, au relevat că banii au fost

obținuți de acesta prin inducerea în eroare a părților

vătămate în condițiile arătate.

Împotriva sentinței, a declarat apel

inculpatul, care a susținut că nu a indus în eroare, în niciun mod,

părțile vătămate, sumele de bani primite fiind

contravaloarea mărfurilor ce au făcut obiectul relației

comerciale între societatea sa și cea a părților

vătămate.

Curtea de Apel Suceava a admis apelul

declarat de inculpat și a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave

prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. în infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, reținând în

favoarea sa circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), art.

76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducând despăgubirile civile de la 45000 Euro

și 450.000 lei la 35000 Euro, indisponibilizând, în vederea

executării silite un autoturism marca „Wolkswagen Passat” aparținând

inculpatului.

S-a motivat că probele administrate,

declarațiile martorilor, părților vătămate coroborate

cu convorbirile telefonice înregistrate dovedesc intenția inculpatului de

a induce în eroare părțile vătămate în vederea

obținerii de foloase materiale injuste, astfel că solicitarea vizând

achitarea sa nu are corespondent în probele dosarului.

Curte a constatat însă că

prejudiciul cauzat prin infracțiune este numai de 35000 Euro nefiind probe

cu privire la suma pretinsă de părțile vătămate

și reținute de instanța de fond.

Împotriva deciziei au declarat recurs

părțile vătămate F.G.P., F.G.M. și inculpatul C.C.T.

La termenele de judecată din 2

noiembrie 2009, recurentul parte civilă F.G.P. și-a retras recursul,

iar la 15 februarie 2010 și-a retras recursul și partea civilă H.(fostă

F.)G.M., astfel că Înalta Curte va lua act de manifestarea de

voință a părților, fiind îndeplinite condițiile prev. de

art. 385

4

combinat cu art. 369 C. proc. pen.

Inculpatul C.C.T. și-a întemeiat

recursul pe motivele de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14

C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de

înșelăciune și în subsidiar suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Motivele sunt nefondate.

Instanțele au stabilit o

corectă situație de fapt, pe baza probelor administrate din care

rezultă că inculpatul a prezentat fapte mincinoase drept

adevărate părților civile, obținând de la acestea suma de

35000 Euro.

Martorii audiați în cauză au

confirmat susținerile părților civile (B.I., R.L. și B.S.)

în sensul că banii au fost predați inculpatului în condițiile

reținute în rechizitoriu, declarațiile lor coroborându-se cu

procesele verbale de verificarea mesajelor telefonice trimise pe telefonul

părții vătămate F.G.M., rapoartele și

declarațiile ofițerilor de poliție, dovezile privind

verificările listingului telefonic al inculpatului.

Ambele instanțe au dat o încadrare

corectă faptei comise, iar pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu executare

într-un loc de detenție, corespunde gradului de pericol social al faptei

și făptuitorului.

Inculpatul s-a folosit de diverse

mijloace pentru a da credibilitate afirmațiilor sale, folosind nume din

cadrul autorităților statului, pentru a prezenta părților

civile situații unele de natură să îi determine să-i predea

sume importante de bani.

A avut o atitudine oscilantă în

cursul procesului penal încercând să minimalizeze activitatea sa

infracțională, ceea ce determină concluzia că, pentru

realizarea scopului preventiv special al pedepsei se impune executarea acesteia

prin privare de libertate, în limitele aplicate de instanța de apel.

Întrucât nu se constată motive care,

examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, recursul

declarat de inculpatul C.C.T. va fi respins ca nefondat, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând a

lua act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile F.G.P.

și

H.(fostă F.)G.M.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

C.C.T.

împotriva deciziei penale nr. 63 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Ia act de retragerea recursurilor

declarate de părțile civile

H.(fostă

F.)G.M. și F.G.P. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Obligă recurentele părți civile la

plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 februarie 2010.