ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.C.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părților civile F.G.M. și F.G.P. suma de 450.000 lei și la 45000 Euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul C.C.T.

a fost împuternicit cu puteri depline prin procura de administrare autentificată la 14 aprilie 2004, să îndeplinească acte de administrare a SC E. SRL Dumitra cu sediul în Bistrița, în fapt însă fiind administratorul societății din 10 ianuarie 2004 pe baza unui mandat verbal al asociatului unic M.I.M. Pentru că în această calitate a emis instrumente de plată fără acoperire, a fost cercetat și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 115/P din 4 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, cauza fiind instrumentată, în primă fază, de inspectorul principal de poliție B.L.M. În cadrul relațiilor comerciale desfășurate, inculpatul a avut legătură și cu SC N.I. SRL Bistrița, administrată de părțile vătămate F.G.P.

și F.G.M., iar datorită acestor relații, s-au împrietenit. În acea perioadă, F.G.M. și F.G.P. erau și ei în curs de cercetare penală la IPJ Bistrița Năsăud pentru infracțiunea de fals și evaziune fiscală, cauza fiind investigată de subinspectorul I.P. Prin rechizitoriul nr. 187/P din 16 ianuarie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G.M. și scoaterea de sub urmărire penală a lui F.G.P. Cu ocazia cercetărilor efectuate de poliție, cei doi inspectori - B.L.M. și I.P. au încercat să determine pe inculpatul C.C.T. să facă declarații împotriva celor doi. Fiind prieteni - C.C. le-a transmis soților F. că se urmărește distrugerea societății lor precum și arestarea.

Cei doi, speriați de situația pe care le-a relatat-o inculpatul, au hotărât să facă rost de bani pentru a plăti debitele pe care inculpatul le avea, fiind induși în eroare de inculpat care a început să le transmită mesaje telefonice - în sensul că persoane în funcții importante - sunt interesate să îi distrugă prin intermediul lucrătorilor de poliție. Inculpatul a pretins că părțile vătămate să pună la dispoziție diverse sume de bani sub pretextul organizării unui flagrant cu țigări de contrabandă și pentru cumpărarea de aparatură tehnică de înregistrare și filmare, comunicându-le că un ofițer SRI cu prenumele „G.” răspunde de întreaga operațiune.

Părțile vătămate au apreciat ca fiind credibile susținerile inculpatului urmare unor coincidențe, astfel că la 5 noiembrie 2004 - ofițerul „G.” le-a transmis printr-un mesaj să pregătească suma de 5000 Euro, urmând ca aceștia să fie luați de o persoană de legătură care s-a dovedit a fi chiar inculpatul C.T., acesta preluând banii. Ulterior, părțile vătămate au mai primit mesaje de la același ofițer „G.”, prin care li se comunică primirea banilor cât și faptul că operațiunea va începe, atenționându-i să nu mai iasă din casă, fiind în pericol grav. Pentru ca mesajele să fie credibile, le-a comunicat celor doi că sunt implicate persoane cu funcții importante - un procuror, un ofițer al Gărzii Financiare, primarul orașului Beclean și subprefectul județului Bistrița Năsăud.

În final, le-a cerut suma de 30.000 Euro, iar părțile vătămate s-au împrumutat de la B.I., banii fiind apoi dați inculpatului. Tribunalul a mai reținut că, tot prin inducerea și menținerea în eroare a părților vătămate, inculpatul a mai obținut de la acestea încă 10.000 Euro și suma de 450.000 lei (4.500.000 lei la data comiterii faptei). Inculpatul a susținut că aceste sume de bani reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate de societatea sa firmei părților vătămate, aspect nedovedit de probe care, dimpotrivă, au relevat că banii au fost obținuți de acesta prin inducerea în eroare a părților vătămate în condițiile arătate. Împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul, care a susținut că nu a indus în eroare, în niciun mod, părțile vătămate, sumele de bani primite fiind contravaloarea mărfurilor ce au făcut obiectul relației comerciale între societatea sa și cea a părților vătămate.

Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpat și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducând despăgubirile civile de la 45000 Euro și 450.000 lei la 35000 Euro, indisponibilizând, în vederea executării silite un autoturism marca „Wolkswagen Passat” aparținând inculpatului.

S-a motivat că probele administrate, declarațiile martorilor, părților vătămate coroborate cu convorbirile telefonice înregistrate dovedesc intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate în vederea obținerii de foloase materiale injuste, astfel că solicitarea vizând achitarea sa nu are corespondent în probele dosarului. Curte a constatat însă că prejudiciul cauzat prin infracțiune este numai de 35000 Euro nefiind probe cu privire la suma pretinsă de părțile vătămate și reținute de instanța de fond. Împotriva deciziei au declarat recurs părțile vătămate F.G.P., F.G.M. și inculpatul C.C.T. La termenele de judecată din 2 noiembrie 2009, recurentul parte civilă F.G.P. și-a retras recursul, iar la 15 februarie 2010 și-a retras recursul și partea civilă H.(fostă F.)G.M., astfel că Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a părților, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 385 4 combinat cu art. 369 C. proc.

pen. Inculpatul C.C.T. și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune și în subsidiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Motivele sunt nefondate. Instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, pe baza probelor administrate din care rezultă că inculpatul a prezentat fapte mincinoase drept adevărate părților civile, obținând de la acestea suma de 35000 Euro. Martorii audiați în cauză au confirmat susținerile părților civile (B.I., R.L. și B.S.) în sensul că banii au fost predați inculpatului în condițiile reținute în rechizitoriu, declarațiile lor coroborându-se cu procesele verbale de verificarea mesajelor telefonice trimise pe telefonul părții vătămate F.G.M., rapoartele și declarațiile ofițerilor de poliție, dovezile privind verificările listingului telefonic al inculpatului.

Ambele instanțe au dat o încadrare corectă faptei comise, iar pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu executare într-un loc de detenție, corespunde gradului de pericol social al faptei și făptuitorului. Inculpatul s-a folosit de diverse mijloace pentru a da credibilitate afirmațiilor sale, folosind nume din cadrul autorităților statului, pentru a prezenta părților civile situații unele de natură să îi determine să-i predea sume importante de bani. A avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal încercând să minimalizeze activitatea sa infracțională, ceea ce determină concluzia că, pentru realizarea scopului preventiv special al pedepsei se impune executarea acesteia prin privare de libertate, în limitele aplicate de instanța de apel.

Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, recursul declarat de inculpatul C.C.T. va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând a lua act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile F.G.P. și H.(fostă F.)G.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.T. împotriva deciziei penale nr. 63 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Ia act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile H.(fostă F.)G.M. și F.G.P. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.