ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 210 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a
condamnat pe inculpatul C.C.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu
consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C.
pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.
și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească
părților civile F.G.M. și F.G.P. suma de 450.000 lei și la
45000 Euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare a
hotărârii.
Pentru a pronunța această
hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul C.C.T. a fost împuternicit cu
puteri depline prin procura de administrare autentificată la 14 aprilie
2004, să îndeplinească acte de administrare a SC E. SRL Dumitra cu
sediul în Bistrița, în fapt însă fiind administratorul
societății din 10 ianuarie 2004 pe baza unui mandat verbal al
asociatului unic M.I.M.
Pentru că în această calitate a
emis instrumente de plată fără acoperire, a fost cercetat
și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 115/P din 4 octombrie
2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud,
cauza fiind instrumentată, în primă fază, de inspectorul
principal de poliție B.L.M.
În cadrul relațiilor comerciale
desfășurate, inculpatul a avut legătură și cu SC N.I.
SRL Bistrița, administrată de părțile vătămate F.G.P.
și F.G.M., iar datorită acestor relații, s-au împrietenit.
În acea perioadă, F.G.M. și F.G.P.
erau și ei în curs de cercetare penală la IPJ Bistrița
Năsăud pentru infracțiunea de fals și evaziune
fiscală, cauza fiind investigată de subinspectorul I.P.
Prin rechizitoriul nr. 187/P din 16
ianuarie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G.M.
și scoaterea de sub urmărire penală a lui F.G.P.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de
poliție, cei doi inspectori - B.L.M. și I.P. au încercat să
determine pe inculpatul C.C.T. să facă declarații împotriva
celor doi.
Fiind prieteni - C.C. le-a transmis
soților F. că se urmărește distrugerea societății
lor precum și arestarea.
Cei doi, speriați de situația
pe care le-a relatat-o inculpatul, au hotărât să facă rost de
bani pentru a plăti debitele pe care inculpatul le avea, fiind induși
în eroare de inculpat care a început să le transmită mesaje
telefonice - în sensul că persoane în funcții importante - sunt
interesate să îi distrugă prin intermediul lucrătorilor de
poliție.
Inculpatul a pretins că
părțile vătămate să pună la dispoziție
diverse sume de bani sub pretextul organizării unui flagrant cu
țigări de contrabandă și pentru cumpărarea de
aparatură tehnică de înregistrare și filmare, comunicându-le
că un ofițer SRI cu prenumele „G.” răspunde de întreaga
operațiune.
Părțile vătămate au
apreciat ca fiind credibile susținerile inculpatului urmare unor
coincidențe, astfel că la 5 noiembrie 2004 - ofițerul „G.” le-a
transmis printr-un mesaj să pregătească suma de 5000 Euro,
urmând ca aceștia să fie luați de o persoană de
legătură care s-a dovedit a fi chiar inculpatul C.T., acesta preluând
banii.
Ulterior, părțile
vătămate au mai primit mesaje de la același ofițer „G.”,
prin care li se comunică primirea banilor cât și faptul că
operațiunea va începe, atenționându-i să nu mai iasă din
casă, fiind în pericol grav.
Pentru ca mesajele să fie credibile,
le-a comunicat celor doi că sunt implicate persoane cu funcții
importante - un procuror, un ofițer al Gărzii Financiare, primarul
orașului Beclean și subprefectul județului Bistrița
Năsăud.
În final, le-a cerut suma de 30.000 Euro,
iar părțile vătămate s-au împrumutat de la B.I., banii
fiind apoi dați inculpatului.
Tribunalul a mai reținut că,
tot prin inducerea și menținerea în eroare a părților
vătămate, inculpatul a mai obținut de la acestea încă
10.000 Euro și suma de 450.000 lei (4.500.000 lei la data comiterii
faptei).
Inculpatul a susținut că aceste
sume de bani reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate de
societatea sa firmei părților vătămate, aspect nedovedit de
probe care, dimpotrivă, au relevat că banii au fost
obținuți de acesta prin inducerea în eroare a părților
vătămate în condițiile arătate.
Împotriva sentinței, a declarat apel
inculpatul, care a susținut că nu a indus în eroare, în niciun mod,
părțile vătămate, sumele de bani primite fiind
contravaloarea mărfurilor ce au făcut obiectul relației
comerciale între societatea sa și cea a părților
vătămate.
Curtea de Apel Suceava a admis apelul
declarat de inculpat și a schimbat încadrarea juridică din
infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave
prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. în infracțiunea de
înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat
pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, reținând în
favoarea sa circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), art.
76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducând despăgubirile civile de la 45000 Euro
și 450.000 lei la 35000 Euro, indisponibilizând, în vederea
executării silite un autoturism marca „Wolkswagen Passat” aparținând
inculpatului.
S-a motivat că probele administrate,
declarațiile martorilor, părților vătămate coroborate
cu convorbirile telefonice înregistrate dovedesc intenția inculpatului de
a induce în eroare părțile vătămate în vederea
obținerii de foloase materiale injuste, astfel că solicitarea vizând
achitarea sa nu are corespondent în probele dosarului.
Curte a constatat însă că
prejudiciul cauzat prin infracțiune este numai de 35000 Euro nefiind probe
cu privire la suma pretinsă de părțile vătămate
și reținute de instanța de fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs
părțile vătămate F.G.P., F.G.M. și inculpatul C.C.T.
La termenele de judecată din 2
noiembrie 2009, recurentul parte civilă F.G.P. și-a retras recursul,
iar la 15 februarie 2010 și-a retras recursul și partea civilă H.(fostă
F.)G.M., astfel că Înalta Curte va lua act de manifestarea de
voință a părților, fiind îndeplinite condițiile prev. de
art. 385
4
combinat cu art. 369 C. proc. pen.
Inculpatul C.C.T. și-a întemeiat
recursul pe motivele de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 și 14
C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de
înșelăciune și în subsidiar suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei.
Motivele sunt nefondate.
Instanțele au stabilit o
corectă situație de fapt, pe baza probelor administrate din care
rezultă că inculpatul a prezentat fapte mincinoase drept
adevărate părților civile, obținând de la acestea suma de
35000 Euro.
Martorii audiați în cauză au
confirmat susținerile părților civile (B.I., R.L. și B.S.)
în sensul că banii au fost predați inculpatului în condițiile
reținute în rechizitoriu, declarațiile lor coroborându-se cu
procesele verbale de verificarea mesajelor telefonice trimise pe telefonul
părții vătămate F.G.M., rapoartele și
declarațiile ofițerilor de poliție, dovezile privind
verificările listingului telefonic al inculpatului.
Ambele instanțe au dat o încadrare
corectă faptei comise, iar pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu executare
într-un loc de detenție, corespunde gradului de pericol social al faptei
și făptuitorului.
Inculpatul s-a folosit de diverse
mijloace pentru a da credibilitate afirmațiilor sale, folosind nume din
cadrul autorităților statului, pentru a prezenta părților
civile situații unele de natură să îi determine să-i predea
sume importante de bani.
A avut o atitudine oscilantă în
cursul procesului penal încercând să minimalizeze activitatea sa
infracțională, ceea ce determină concluzia că, pentru
realizarea scopului preventiv special al pedepsei se impune executarea acesteia
prin privare de libertate, în limitele aplicate de instanța de apel.
Întrucât nu se constată motive care,
examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, recursul
declarat de inculpatul C.C.T. va fi respins ca nefondat, conform
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând a
lua act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile F.G.P.
și
H.(fostă F.)G.M.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul
C.C.T.
împotriva deciziei penale nr. 63 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Bacău,
secția penală, cauze minori și familie.
Ia act de retragerea recursurilor
declarate de părțile civile
H.(fostă
F.)G.M. și F.G.P. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,
reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,
până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Obligă recurentele părți civile la
plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 15 februarie 2010.