ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 22 aprilie 2003 reclamantul B.M. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Teleorman, solicitând anularea hotărârii
nr.1643 din 14 ianuarie 2003 și luarea în considerare a întregii perioade de
stagiu militar, ca efectuată în detașamente ale Direcției Generale a
Serviciului Muncii.
Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.
764 din 28 mai 2003 a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat
pârâta să emită o nouă hotărâre, cu recunoașterea drepturilor corespunzătoare
pentru perioada 14 noiembrie 1952 – 22 decembrie 1955, cu începere de la 1
decembrie 2002.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Teleorman, susținând
în esență că, instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a înscrisurilor
din livretul militar și nu a ținut cont de tabelul de evidență a detașamentelor
de muncă, care a fost emis în temeiul unui act normativ.
Recursul
este fondat.
Din
copia xerox a livretului militar rezultă că B.M. a fost încorporat ca militar
la U.M. 1203685, la data de 14 noiembrie 1952, perioadă care nu putea fi luată
în calcul la stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr.309/2002.
Numai
perioada cuprinsă în intervalul 15 septembrie 1953 – 22 decembrie 1955,
efectuată la Trustul 15 Nucet putea fi luat în calcul.
Așa
fiind, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica sentința
atacată în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr.309/2002 pe
perioada 15 septembrie 1953 – 22 decembrie 1955.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței
civile nr.764 din 28 mai 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ.
Modifică
sentința atacată, în sensul că perioada pentru care se acordă reclamantului B.M.
drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 este cuprinsă între 15 septembrie
1953 – 22 decembrie 1955.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.