ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.C. a contestat hotărârea nr. 2902 din 14 martie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, solicitând să se constate că întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar, respectiv 7 iunie 1952 - 26 mai 1955, se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1548 din 8 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.C., a anulat hotărârea nr. 2902 din 4 martie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999. A constatat că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la 1 februarie 2003, pentru perioada 11 iulie 1952 - 26 mai 1955, când a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, sub nr. CT 5960 din 19 septembrie 2002, rezultă că reclamantul a fost încorporat la data de 18 noiembrie 1951 și lăsat la vatră, la 19 ianuarie 1952, perioadă pe care reclamantul nu o pretinde că ar fi efectuat-o în detașamente de muncă, iar apoi a fost din nou încorporat la 11 iulie 1952 și lăsat la vatră, la 26 mai 1955, perioadă în care a lucrat în construcții, din care de la 12 septembrie 1953 și până la 26 mai 1955, în Detașamentul B-1 Ștei.

Cu această adeverință, precum și cu livretul militar, reclamantul a făcut dovada că a satisfăcut stagiul întreg militar la muncă, în sectorul construcții, astfel că intră sub incidența dispozițiilor legale, toată perioada cuprinsă între 11 iulie 1952 - 26 mai 1955. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță nu a analizat înscrierile din livretul militar și din fișa de evidență din care rezultă că reclamantul a fost încorporat, ca militar, la U.M. 04742, la data de 11 iulie 1952, până la 12 septembrie 1953. Or, această perioadă nu poate fi luată în calcul, ca fiind efectuată în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, deoarece U.M.

04742 nu se regăsește în nomenclatorul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, emis de Arhivele Naționale. Procedând la acordarea drepturilor, și pentru perioada 11 iulie 1952 - 12 septembrie 1953, instanța de fond a dat mai mult decât se cuvenea. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, din livretul militar seria Bc nr. 033468, precum și din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, sub nr. CT 5960 din 19 septembrie 2002, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în Detașamentul de muncă Ștei, în perioada 12 septembrie 1953 - 26 mai 1955. În restul perioadei, respectiv 18 noiembrie 1951 - 19 ianuarie 1952 și 11 iulie 1952 - 12 septembrie 1953 a efectuat stagiul militar în U.M.

08104 și U.M. 0472.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței nr. 1548 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului C.C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.