ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.C. a contestat hotărârea nr.

2902 din 14 martie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, solicitând să se

constate că întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar, respectiv 7 iunie

1952 - 26 mai 1955, se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1548 din 8 octombrie 2003,

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.C., a anulat hotărârea nr. 2902 din

4 martie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999.

A constatat că reclamantul

se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și a obligat pârâta

să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de această

lege, cu începere de la 1 februarie 2003, pentru perioada 11 iulie 1952 - 26

mai 1955, când a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, sub

nr. CT 5960 din 19 septembrie 2002, rezultă că reclamantul a fost încorporat la

data de 18 noiembrie 1951 și lăsat la vatră, la 19 ianuarie 1952, perioadă pe

care reclamantul nu o pretinde că ar fi efectuat-o în detașamente de muncă, iar

apoi a fost din nou încorporat la 11 iulie 1952 și lăsat la vatră, la 26 mai

1955, perioadă în care a lucrat în construcții, din care de la 12 septembrie

1953 și până la 26 mai 1955, în Detașamentul B-1 Ștei.

Cu această adeverință,

precum și cu livretul militar, reclamantul a făcut dovada că a satisfăcut

stagiul întreg militar la muncă, în sectorul construcții, astfel că intră sub incidența

dispozițiilor legale, toată perioada cuprinsă între 11 iulie 1952 - 26 mai

1955.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că prima instanță nu a analizat înscrierile din livretul militar și din

fișa de evidență din care rezultă că reclamantul a fost încorporat, ca militar,

la U.M. 04742, la data de 11 iulie 1952, până la 12 septembrie 1953.

Or, această perioadă nu

poate fi luată în calcul, ca fiind efectuată în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, deoarece U.M. 04742 nu se regăsește în nomenclatorul cu

evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, emis de Arhivele Naționale.

Procedând la acordarea

drepturilor, și pentru perioada 11 iulie 1952 - 12 septembrie 1953, instanța de

fond a dat mai mult decât se cuvenea.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă în perioada 1950

- 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Or, din livretul militar

seria Bc nr. 033468, precum și din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești,

sub nr. CT 5960 din 19 septembrie 2002, rezultă că reclamantul a satisfăcut

stagiul militar în Detașamentul de muncă Ștei, în perioada 12 septembrie 1953 -

26 mai 1955.

În restul perioadei,

respectiv 18 noiembrie 1951 - 19 ianuarie 1952 și 11 iulie 1952 - 12 septembrie

1953 a efectuat stagiul militar în U.M. 08104 și U.M. 0472.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței nr. 1548 din 8 octombrie 2003

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea reclamantului C.C.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.