ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 martie 2003, reclamantul D.P. G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Teleorman, solicitând modificarea hotărârii nr. 34 din 14 noiembrie 2002 și reconsiderarea perioadei care se încadrează în prevederile Legii nr.309/2002, prin luarea în calcul și a intervalului 28 iunie 1951 – 29 septembrie 1952. In motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin actul administrativ contestat pârâta i-a acordat drepturile recunoscute prin actul normativ susmenționat numai pentru intervalul 29 septembrie 1952 – 25 februarie 1954, deși din actele depuse la dosar rezultă că întregul interval cât a executat serviciul militar a fost efectuat în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Prin sentința civilă nr. 664 din 15 mai 2003, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că perioada în litigiu, 28 iunie 1951-29 septembrie 1952 nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, întrucât unitatea în care reclamantul a efectuat serviciul militar în acest interval nu se afla în subordinea D.G.S.M. Impotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.P.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele cauzei, întrucât și în perioada 28 iunie 1951 - 29 septembrie 1952 a prestat muncă în construcții, fiind îndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002.

Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune admiterea acțiunii și modificarea actului administrativ contestat în sensul solicitat de reclamant. In acest sens, mențiunile din livretul militar al reclamantului și dovada nr. 950 din 25 februarie 1954 eliberată de Serviciul Muncii Detașamentul de Muncă Filaret, organism subordonat Ministerului Construcțiilor converg spre concluzia că reclamantul a efectuat întreg stagiul militar prin prestarea muncii în unități din structura D.G.S.M. Astfel, actul susmenționat, intitulat chiar „dovadă de prestarea muncii”, enumeră unitățile în care a fost folosit reclamantul, în total efectuând 938 zile de muncă, primele unități înscrise fiind G.A.S.

Drăgănești, pentru intervalul 28 iunie 1951 - 15 septembrie 1951,Detașamentul Râmnicu Vâlcea, între 26 septembrie 1951 – 16 iunie 1952 și Detașamentul de muncă Obor pentru perioada 16 iunie 1952 – 29 septembrie 1952. In consecință, cererea reclamantului fiind întemeiată, Curtea va admite recursul și va casa sentința, urmând a modifica hotărârea emisă de pârâtă în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/202 și pentru perioada 28 iunie 1951-28 septembrie 1952.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.P.G. împotriva sentinței civile nr. 644 din 15 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de D.P.G. Modifică parțial hotărârea nr. 34 din 14 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Teleorman, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002 și pentru perioada 28 iunie 1951-28 septembrie 1952. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.