ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 11 martie 2003, reclamantul D.P. G. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Teleorman,  solicitând modificarea hotărârii

nr. 34 din 14 noiembrie 2002 și reconsiderarea perioadei care se încadrează în

prevederile Legii nr.309/2002, prin luarea în calcul și a intervalului 28 iunie

1951 – 29 septembrie 1952.

In

motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin  actul administrativ

contestat pârâta i-a acordat drepturile recunoscute prin actul normativ susmenționat

numai pentru intervalul 29 septembrie 1952 – 25 februarie 1954, deși din actele

depuse la dosar rezultă că întregul interval cât  a executat serviciul militar

a fost  efectuat în detașamente de muncă din subordinea Direcției  Generale a

Serviciului Muncii.

Prin

sentința civilă nr. 664 din 15 mai 2003, Curtea de Apel București, secția comercială

și de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că  perioada  în litigiu, 28

iunie 1951-29 septembrie 1952 nu se  încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002,

întrucât  unitatea în care  reclamantul a efectuat serviciul militar în acest

interval nu se afla în subordinea D.G.S.M.

Impotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul D.P.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

reclamantul a învederat că instanța de fond a  interpretat în mod greșit

probele cauzei, întrucât și în perioada 28 iunie 1951 - 29 septembrie 1952 a

prestat muncă în construcții, fiind îndreptățit  să i se acorde drepturile

prevăzute de Legea nr.309/2002.

Examinând

cauza  în raport de motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304/1

C. proc. civ., Curtea va  constata  că  recursul este fondat, urmând a fi admis

și a se dispune admiterea acțiunii și modificarea actului administrativ

contestat în sensul solicitat de reclamant.

In

acest sens, mențiunile din livretul militar al reclamantului și dovada nr. 950

din 25 februarie 1954 eliberată de Serviciul Muncii Detașamentul de Muncă

Filaret, organism  subordonat Ministerului Construcțiilor  converg spre

concluzia  că reclamantul a efectuat întreg stagiul militar prin prestarea

muncii în unități din structura D.G.S.M.

Astfel,

actul susmenționat, intitulat chiar „dovadă de prestarea muncii”, enumeră

unitățile în care a fost folosit reclamantul, în total efectuând 938 zile de

muncă, primele unități înscrise fiind G.A.S. Drăgănești, pentru intervalul 28

iunie 1951 - 15 septembrie 1951,Detașamentul Râmnicu Vâlcea, între 26

septembrie 1951 – 16 iunie 1952 și Detașamentul de muncă Obor pentru perioada

16 iunie 1952 – 29 septembrie 1952.

In consecință,

cererea reclamantului fiind întemeiată, Curtea va admite recursul și va casa

sentința, urmând  a modifica hotărârea  emisă de  pârâtă în sensul că

reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/202 și pentru perioada 28

iunie 1951-28 septembrie 1952.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de D.P.G. împotriva  sentinței civile nr. 644 din 15 mai 2003

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și  pe fond admite acțiunea formulată de D.P.G.

Modifică

parțial hotărârea nr. 34 din 14 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de

Pensii Teleorman, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr.

309/2002 și pentru perioada 28 iunie 1951-28 septembrie 1952.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  30 ianuarie  2004.