ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 august 2004, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Teleorman, anularea deciziei nr. 77297 din 30 iunie

2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în mod greșit pârâta i-a acordat indemnizația prevăzută

de Legea nr. 309/2002, începând cu luna februarie 2004, și nu din anul 2002, când

a intrat în vigoare legea.

Tribunalul Teleorman, prin

sentința civilă nr. 599 din 20 august 2004, a declinat competența soluționării

cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Astfel învestită, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2235 din 20 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca

nefondată, reținând că pârâta a acordat corect, drepturile cuvenite

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul N.I., susținând că hotărârea instanței de fond

este greșită, având în vedere că nu i s-au acordat drepturile cuvenite,

începând cu anul 2002.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

În conformitate cu

prevederile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002,

persoanele prevăzute de alin. (1) din lege vor beneficia de prevederile

acesteia, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Cum reclamantul a formulat cerere

către pârâtă, la data de 26 ianuarie 2004, rezultă că aceasta i-a acordat

corect îndemnizația prevăzută de lege, începând cu 1 februarie 2004, iar hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică.

Față de cele ce preced,

recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.I. împotriva sentinței nr. 2235 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.