ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2004

Asupra

recursului de față;

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Teleorman, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună

anularea hotărârii nr. 936/2003 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea

privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a  arătat că în perioada 16 iulie 1951 – 12

martie 1954 și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unor unități militare ce

făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Curtea

de Apel București  prin sentința civilă nr. 730/2003, a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr.936/2003 și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre

prin care să constate că perioada 16 iulie 1951 – 12 martie 1954 se încadrează

în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din livretul militar

depus la dosar rezultă că reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în

perioada pretinsă la GAS Vitănești și detașamentul Otopeni, ambele fiind  parte

din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Împotriva

acesteia a declarat recurs  în termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii

Teleorman.

În

motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că:

-

unitatea GAS Vitănești nu face parte din unitățile aparținând Direcției

Generale a Serviciului Muncii;

-

instanța în mod greșit a reținut perioada 16 iulie 1951 – 12 martie 1954 ca

fiind stagiul militar satisfăcut de intimat, deoarece din livretul militar

rezultă că acesta a fost lăsat la vatră la 2 martie 1954.

Analizând

recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304

1

C. proc.

civ.  și în raport de motivele invocate, Curtea îl va admite în sensul celor ce

se vor arăta.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile

prezentei legi persoana, cetățean român care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950-1961”.

În

cauza de față, intimatul reclamant a făcut dovada cu livretul militar depus la

dosar  și a efectuat stagiul militar în perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954

în detașamentul Otopeni și la GAS Vitănești,  respectiv a efectuat muncă

conform celor menționate în livret.

Așa

fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că cele două unități

îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În ceea

ce privește însă perioada stagiului militar pentru care  recurenta  a fost

obligată să  emită o nouă hotărâre, instanța a reținut greșit data de 12 martie

1954 ca fiind data lăsării la vatră, deoarece din livretul militar rezultă că

intimatul-reclamant și-a terminat stagiul militar la  2 martie 1954.

În

consecință, sub acest aspect  recursul urmează a fi admis și în baza

dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ. sentința  va fi casată în sensul că

pârâta va fi obligată să emită o nouă hotărâre în condițiile art. 1 din Legea

nr. 309/2002 pentru perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman  împotriva sentinței nr. 730 din

27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman să

emită o nouă  hotărâre în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 cu  privire

la perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2004.