ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Teleorman, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 936/2003 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 16 iulie 1951 – 12 martie 1954 și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unor unități militare ce făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 730/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.936/2003 și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada 16 iulie 1951 – 12 martie 1954 se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din livretul militar depus la dosar rezultă că reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în perioada pretinsă la GAS Vitănești și detașamentul Otopeni, ambele fiind parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Împotriva acesteia a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că: - unitatea GAS Vitănești nu face parte din unitățile aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii; - instanța în mod greșit a reținut perioada 16 iulie 1951 – 12 martie 1954 ca fiind stagiul militar satisfăcut de intimat, deoarece din livretul militar rezultă că acesta a fost lăsat la vatră la 2 martie 1954. Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304 1 C. proc.

civ. și în raport de motivele invocate, Curtea îl va admite în sensul celor ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961”. În cauza de față, intimatul reclamant a făcut dovada cu livretul militar depus la dosar și a efectuat stagiul militar în perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954 în detașamentul Otopeni și la GAS Vitănești, respectiv a efectuat muncă conform celor menționate în livret. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că cele două unități îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În ceea ce privește însă perioada stagiului militar pentru care recurenta a fost obligată să emită o nouă hotărâre, instanța a reținut greșit data de 12 martie 1954 ca fiind data lăsării la vatră, deoarece din livretul militar rezultă că intimatul-reclamant și-a terminat stagiul militar la 2 martie 1954. În consecință, sub acest aspect recursul urmează a fi admis și în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ. sentința va fi casată în sensul că pârâta va fi obligată să emită o nouă hotărâre în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței nr. 730 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman să emită o nouă hotărâre în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 cu privire la perioada 16 iulie 1951 – 2 martie 1954. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.