ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2582/2002, reclamanta SC T.P. SA Șura Mică, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională Vamală Brașov, a solicitat anularea deciziei nr. 302 din 9 mai 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice București, a actelor constatatoare nr. 48 - 59 din 18 februarie 2002 și a procesului-verbal de control din 19 februarie 2002, al Direcției Regionale Vamale Interjudețene Brașov, cu consecința exonerării reclamantei, de plata obligațiilor vamale, T.V.A., majorări de întârziere stabilite prin actele atacate.

În motivarea acțiunii, a arătat că actul de control, actele constatatoare, cât și decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice, sunt nelegale și netemeinice, întrucât, pentru utilajele aduse în România, societatea a acceptat plata facturilor, însă nu a plătit taxele vamale, încadrându-se în art. 22 din Legea nr. 133/1999. Utilajele au fost achitate furnizorului extern, din fondurile societății, prin înmânare de acțiuni, procedură legală. Prin sentința civilă nr. 119/2002, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, s-a anulat decizia nr. 302 din 9 mai 2002, a Ministerului Finanțelor Publice și implicit, actele constatatatoare nr. 48 - 59 din 18 februarie 2002, ale Direcției Regionale Vamale Interjudețene Brașov, exonerând pe reclamantă de plata taxelor vamale, T.V.A.

și majorări de întârziere stabilite prin actele atacate. Au fost obligați pârâții, la cheltuieli de judecată, în sumă de 40.033.000 lei. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele: Potrivit art. 22 din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați, pentru „înființarea și dezvoltarea întreprinzătorilor mici și mijlocii”, întreprinderile menționate sunt scutite de plata taxelor vamale, pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă, în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii și se acordă din fonduri sau din credite obținute de la bănci românești sau străine. Legea nu dispune ca fondurile proprii să fie doar disponibile în cont, ci permite beneficiarului să facă dovada achitării, prin orice mijloc de plată, conform art. 19 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Acțiunea este definită ca un titlu de valoare, ea putând fi gajată în orice fel de garanție dată și poate fi remisă ca plată, având o valoare nominală. Acțiunile se pot vinde și cumpăra, prin simpla înscriere făcută în Registrul acționarilor. În speță, s-a făcut dovada achitării către furnizori, a prețului utilajelor cu acțiuni, deci din fondurile proprii, astfel că beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999, astfel că în mod eronat organele de control au reținut în sarcina reclamantei, obligații vamale și majorări de întârziere, plus T.V.A. Împotriva sentinței au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, pentru Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor București.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a criticat sentința astfel: Prin hotărârea A.G.A., a societății intimate, din 5 august 1999, s-a hotărât majorarea capitalului social, cu valoarea utilajelor importate, prin emitere de acțiuni, ca modalitate de plată a utilajelor importate, în vederea solicitării facilităților fiscale prevăzute de Legea nr. 133/1999. Hotărârea A.G.A. nu poate produce efecte juridice, atâta timp, cât Legea nr. 133/1999 prevede în mod imperativ, care sunt modalitățile de plată pentru utilaje importate de contribuabil, pentru a beneficia de facilități fiscale. Au fost încălcate prevederile art. 205 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia capitalul social al societății pe acțiuni se poate mări prin emisiune de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente, în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau natură.

Prin A.G.A., a societății intimate, s-a stabilit majorarea capitalului social, cu valoarea aportului în natură – utilajele importate, iar această operațiune trebuia înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului. S-a încălcat și dispoziția art. 22 din Legea nr. 133/1999, în sensul că se prevede beneficiul facilităților fiscale – taxe vamale, centru mașini, instalații, echipamente industriale, know-how, importate în vederea dezvoltării activității de producție, numai dacă se achită din fondurile proprii ale agentului economic sau din credite obținute de la bănci românești sau străine. În cazul în speță, sumele achitate provin din alte surse, astfel că nu se pot acorda facilitățile fiscale, conform Legii nr. 133/1999.

Analizându-se actele dosarului, constată: Instanța de fond a reținut în mod corect că pentru a beneficia de facilitățile fiscale conform Legii nr. 133/1999, este necesară realizarea cumulativă a două condiții: agentul economic vizat să achite bunurile dobândite, în vederea dezvoltării activității sale și să facă plata din fonduri proprii sau din credite. Textul se referă la fonduri proprii, fără a distinge între lichidități sau fonduri atrase de la acționari, prin majorarea capitalului social, astfel că aplicarea art. 22 din legea citată, este operată. Fondurile puse la dispoziția societății de acționari pentru capitalul social (inclusiv aportul în natură), nu pot fi considerate altfel, decât fonduri proprii, și nu fonduri atrase de la terți.

Transferul acțiunilor corespunzătoare prețului bunului, către acționarul străin s-a înregistrat în Registrul acționarilor, fiind realizată și condiția formată. Așa fiind și pentru considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare. Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, a criticat sentința astfel: Instanța de fond a pronunțat sentința, cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a fost citată conform art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. Încălcarea dispozițiilor vamale atrage după sine plata obligațiunilor, dar și a majorărilor de întârziere.

Organele vamale au stabilit că societatea nu beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999, întrucât utilajele importate nu au fost achitate din fonduri proprii sau din credite obținute, ci constituie aport în natură la capitalul societății. Societatea nu și-a achitat obligațiile față de furnizor, prin plata efectivă a bunurilor primite, fie din surse proprii – de exemplu disponibilul din cont, fie din credite obținute de la bănci, ci a emis acțiuni și a mărit capitalul social, cu contravaloarea acestor utilaje – nu s-a perfectat un raport juridic de vânzare-cumpărare, caz în care erau aplicabile prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1999. Majorările de întârziere reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, prin contestație, societatea neobiectând asupra acestora.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: Atâta vreme, cât Direcția Generală a Vămilor este reprezentată în teritoriu de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, fiind atacată decizia Ministerului Finanțelor Publice și actele constatatoare nr. 48 – 59, întocmite de organele vamale din cadrul Direcției regionale, inclusiv procesul-verbal din 19 februarie 2002, în proces, ca părți, au figurat Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, astfel că nu se poate susține că s-ar fi soluționat cauza, cu lipsă de procedură. Cu privire la acordarea facilităților conform art. 22 din Legea nr. 133/1999, s-a răspuns în motivarea recursului Ministerului Finanțelor Publice.

Întrucât s-a soluționat cauza prin anularea actelor contestatoare, a procesului-verbal și a deciziei Ministerului Finanțelor Publice, prin anularea debitelor, majorările constituind o măsură accesorie privind obligațiile principale, au urmat soarta acestora, dispunându-se exonerarea. Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de către Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 119 din 5 iunie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.