ÎCCJ, decizie (scj.ro #85326)

Taxă vamală. T.V.A. Facilități pentru întreprinzătorii mici și mijlocii. Legea nr.133/1999 Pentru a benficia de facilitățile fiscale prevăzute de Legea nr.133/1999 este necesar ca agentul economic să achite bunurile dobândite în vederea dezvoltării activității sale și să facă plata din fonduri proprii sau din credite. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.661 din 18 februarire 2003) Reclamanta SC „T. P. & P.” SA Ș.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională Vamală Brașov, a solicitat anularea deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice București, a actelor constatatoare din 18.02.2002 și a procesului-verbal de control din 19.02.2002 al Direcției Regionale Vamale Interjudețeană Brașov, cu consecința exonerării reclamantei de la plata obligațiilor vamale, T.V.A., majorări de întârziere stabilite prin actele atacate.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că actul de control, actele constatatoare, cât și decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice, sunt nelegale și netemeinice, întrucât, pentru utilajele aduse în România, societatea a acceptat plata facturilor însă nu a plătit taxele vamale, încadrându-se în art.22 din Legea nr.133/1999. Utilajele au fost achitate furnizorului extern din fondurile societății prin înmânare de acțiuni, procedură legală. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia Ministerului Finanțelor Publice și implicit actele constatatatoare din 18.02.2002 ale Direcției Regionale Vamale Interjudețene Brașov, exonerând pe reclamantă de plata taxelor vamale, T.V.A., și majorări de întârziere stabilite prin actele atacate.

Instanța a reținut că, potrivit art.22 din Legea nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinzătorilor mici și mijlocii, întreprinderile menționate sunt scutite de plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii și se acordă din fonduri sau din credite obținute de la bănci românești sau străine. Legea nu dispune ca fondurile proprii să fie doar disponibile în cont, ci permite beneficiarului să facă dovada achitării prin orice mijloc de plată conform art.19 din Legea nr.31/1990, republicată. Acțiunea este definită ca un titlu de valoare, ea putând fi gajată în orice fel de garanție dată și poate fi remisă ca plată având o valoare nominală.

Acțiunile se pot vinde și cumpăra prin simpla înscriere făcută în registrul acționarilor. În speță, s-a făcut dovada achitării către furnizori a prețului utilajelor cu acțiuni, deci din fondurile proprii, astfel că beneficiază de facilitățile prevăzute de art.22 din Legea nr.133/1999, astfel că în mod eronat organele de control au reținut în sarcina reclamantei obligații vamale și majorări de întârziere plus TVA. Împotriva sentinței au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu pentru Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală interjudețeană Brașov în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor București.

În motivarea recursului, s-a arătat ca prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor societății intimate din 5.08.1999, s-a hotărât majorarea capitalului social cu valoarea utilajelor importate prin emitere de acțiuni, ca modalitate de plată a utilajelor importate în vederea solicitării facilităților fiscale prevăzute de Legea nr.133/1999. Hotărârea adunării generale a acționarilor nu poate produce efecte juridice atâta timp cât Legea nr.133/1999 prevede în mod imperativ care sunt modalitățile de plată pentru utilaje importate de contribuabil pentru a beneficia de facilități fiscale. Au fost încălcate prevederile art.205 din Legea nr.31/1990 potrivit căruia capitalul social al societății pe acțiuni se poate mări prin emisiune de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau natură.

Prin adunarea generală a acționarilor societății intimate, s-a stabilit majorarea capitalului social cu valoarea aportului în natură – utilajele importate – iar această operațiune trebuia înregistrată la oficiul registrului comerțului. S-a mai arătat că societatea nu și-a achitat obligațiile față de furnizor prin plata efectivă a bunurilor primite, fie din surse proprii, de exemplu, disponibilul din cont, fie din credite obținute de la bănci, ci a emis acțiuni și a mărit capitalul social cu contravaloarea acestor utilaje – nu s-a perfectat un raport juridic de vânzare-cumpărare, caz în care erau aplicabile prevederile art.22 din Legea nr.133/1999. Majorările de întârziere reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, prin contestație, societatea neobiectând asupra acestora.

Recursurile sunt nefondate. Instanța de fond a reținut în mod corect că pentru a beneficia de facilitățile fiscale conform Legii nr.133/1999, este necesară realizarea cumulativă a două condiții: agentul economic vizat să achite bunurile dobândite în vederea dezvoltării activității sale și să facă plata din fonduri proprii sau din credite. Textul se referă la fonduri proprii, fără a distinge între lichidități sau fonduri atrase de la acționari prin majorarea capitalului social, astfel că aplicarea art.22 din legea citată, este operată. Fondurile puse la dispoziția societății de acționari pentru capitalul social (inclusiv aportul în natură) nu pot fi considerate altfel decât fonduri proprii și nu fonduri atrase de la terți.

Transferul acțiunilor corespunzătoare prețului bunului către acționarul străin s-a înregistrat în Registrul acționarilor, fiind realizată și condiția formală. Pe de altă parte, atâta vreme cât Direcția Generală a Vămilor este reprezentată în teritoriu de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, fiind atacată decizia Ministerului Finanțelor Publice și actele constatatoare întocmite de organele vamale din cadrul Direcției regionale, inclusiv procesul-verbal din 19.02.2002, în proces figurând ca părți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, nu se poate susține că s-ar fi soluționat cauza cu lipsă de procedură. Întrucât s-a soluționat cauza prin anularea actelor contestatoare, a procesului-verbal și a deciziei Ministerului Finanțelor Publice, prin anularea debitelor, majorările constituind o măsură accesorie privind obligațiile principale, au urmat soarta acestora, dispunându-se exonerarea.

Față de cele de mai sus, recursurile au fost respinse ca nefondate.