ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5404/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 200 din 13 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C. C.R.C. S.A., în contradictoriu cu Regia Patrimoniului de Stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul Corp Gardă situat în București. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 364 din 7 ianuarie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. C.R.C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 200 din 13 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu Regia Protocolului de Stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul Corp de Gardă situat în București. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: - Instanțele, au luat în considerație numai certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M 10 nr. 0284 din 24 iunie 1994, care nu atestă dreptul de proprietate al clădirilor, omițând să observe că în lista terenurilor și clădirilor ce aparțin reclamantei, anexă la contractul de vânzare cumpărare – acțiuni de la F.P.S.

este inclus în tabelul de clădiri la poz. 2 imobilul Corp Gardă; - Instanțele în mod greșit au reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, fără să observe că din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni de la F.P.S., rezultă că imobilul Corp Gardă aparține reclamantei. Recursul nu este fondat. Revendicarea este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deține fără drept. Regula înscrisă în art. 1169 C. civ. este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

În speță, reclamanta S.C. C.R.C. S.A., a revendicat imobilul Corp Gardă situat în București, cu motivarea că este deținut fără nici un drept de pârâta Regia Patrimoniului de Stat. Reclamanta a invocat drept titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 10 nr. 0284 din 24 iunie 1994 eliberat de M.L.P.A.T., dosar 7583/2000 a Tribunalului București anexat la dosarul cauzei. Din cuprinsul certificatului de atestare mai sus enunțat rezultă că reclamanta este proprietară doar asupra terenurilor, despre vreo construcție nu se face vorbire în acest document. De altfel, din anexa 2 a certificatului de atestare nu rezultă existența vreunui teren situat în București, adresă la care se află imobilul în litigiu, ci doar terenurile situate în București.

Reclamanta nu a făcut nici dovada că imobilul în litigiu ar fi fost în proprietatea S.C.T.R. C. S.A. – fostă (R.R.A.C.C.) societate care a fost desființată prin H.G. nr. 553 din 15 septembrie 1992 și în baza căreia a luat ființă societatea reclamantă. Înscrisul (listă) ce se referă la terenurile și clădirile reclamantei anexă la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni (fără număr și fără dată) și de care se prevalează reclamanta, nu constituie titlu translativ de proprietate în condițiile art. 645 C. civ. Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 321 (fără dată) și contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 263/1995, se reține că reclamanta nu poate face dovada dreptului de proprietate cu privire la clădirea în litigiu, deoarece primul este încheiat între F.P.S.

și A.C.C., iar al doilea este încheiat între F.P.P. IV Muntenia și A.C.C. Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 4346 din 21 septembrie 1999 a Tribunalului București de care se prevalează reclamanta, rezultă că aceasta este proprietară cu privire la terenul pe care este edificat imobilul în litigiu, iar intervenienta din cauza respectivă – Administrația Imobilelor de Protocol – este proprietara imobilului în litigiu situat în București. Așadar față de cele reținute rezultă că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, situat în București, și pe cale de consecință, decizia atacată nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București este temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.

Față de cele reținute, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, fiind nefondat se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C.R.C. S.A. București împotriva deciziei nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2003.