ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5404/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5404/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 200 din 13 martie 2002 pronunțată
de Tribunalul București, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare
formulată de reclamanta S.C. C.R.C. S.A., în contradictoriu cu Regia
Patrimoniului de Stat.
Pentru
a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada
calității de proprietar cu privire la imobilul Corp Gardă situat în București.
Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 364 din 7
ianuarie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. C.R.C. S.A.,
împotriva sentinței civile nr. 200 din 13 martie 2002 pronunțată de Tribunalul
București, în contradictoriu cu Regia Protocolului de Stat.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada
calității de proprietar cu privire la imobilul Corp de Gardă situat în
București.
Împotriva
deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta criticând-o ca
fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.
proc. civ., pentru următoarele considerente:
-
Instanțele, au luat în considerație numai certificatul de atestare a dreptului
de proprietate asupra terenurilor, seria M 10 nr. 0284 din 24 iunie 1994, care
nu atestă dreptul de proprietate al clădirilor, omițând să observe că în lista
terenurilor și clădirilor ce aparțin reclamantei, anexă la contractul de
vânzare cumpărare – acțiuni de la F.P.S. este inclus în tabelul de clădiri la
poz. 2 imobilul Corp Gardă;
-
Instanțele în mod greșit au reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada
calității de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, fără să observe că
din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni de la F.P.S., rezultă că imobilul
Corp Gardă aparține reclamantei.
Recursul
nu este fondat.
Revendicarea
este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului
său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la
persoana ce îl deține fără drept.
Regula
înscrisă în art. 1169 C. civ. este aplicabilă și în materia dovedirii
proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada că el este
titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
În
speță, reclamanta S.C. C.R.C. S.A., a revendicat imobilul Corp Gardă situat în
București, cu motivarea că este deținut fără nici un drept de pârâta Regia
Patrimoniului de Stat.
Reclamanta
a invocat drept titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu,
certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M
10 nr. 0284 din 24 iunie 1994 eliberat de M.L.P.A.T., dosar 7583/2000 a
Tribunalului București anexat la dosarul cauzei.
Din
cuprinsul certificatului de atestare mai sus enunțat rezultă că reclamanta este
proprietară doar asupra terenurilor, despre vreo construcție nu se face vorbire
în acest document.
De
altfel, din anexa 2 a certificatului de atestare nu rezultă existența vreunui
teren situat în București, adresă la care se află imobilul în litigiu, ci doar
terenurile situate în București.
Reclamanta
nu a făcut nici dovada că imobilul în litigiu ar fi fost în proprietatea
S.C.T.R. C. S.A. – fostă (R.R.A.C.C.) societate care a fost desființată prin
H.G. nr. 553 din 15 septembrie 1992 și în baza căreia a luat ființă societatea
reclamantă.
Înscrisul
(listă) ce se referă la terenurile și clădirile reclamantei anexă la
contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni (fără număr și fără dată) și de care
se prevalează reclamanta, nu constituie titlu translativ de proprietate în
condițiile art. 645 C. civ.
Cu
privire la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 321 (fără dată) și
contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 263/1995, se reține că reclamanta
nu poate face dovada dreptului de proprietate cu privire la clădirea în
litigiu, deoarece primul este încheiat între F.P.S. și A.C.C., iar al doilea
este încheiat între F.P.P. IV Muntenia și A.C.C.
Mai
mult, din considerentele sentinței civile nr. 4346 din 21 septembrie 1999 a
Tribunalului București de care se prevalează reclamanta, rezultă că aceasta
este proprietară cu privire la terenul pe care este edificat imobilul în
litigiu, iar intervenienta din cauza respectivă – Administrația Imobilelor de
Protocol – este proprietara imobilului în litigiu situat în București.
Așadar
față de cele reținute rezultă că reclamanta nu a făcut dovada calității de
proprietar cu privire la imobilul în litigiu, situat în București, și pe cale
de consecință, decizia atacată nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel
București este temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.
Față
de cele reținute, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu se
încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.
civ. și în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei
civile nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, fiind nefondat
se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.C. C.R.C. S.A. București împotriva deciziei nr. 364 din 7
octombrie 2002 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2003.