ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2003

La apelul

nominal se constată lipsa părților.

Procedura de

citare legal îndeplinită.

S-a referit  de

către magistratul asistent că: recursul este legal timbrat, declarat în termen

și că  recurenta a solicitat  judecata în lipsă conform art.242.2 Cod procedură

civilă.

Curtea,

constatând  cauza în stare de judecată, o reține spre  soluționare.

C U

R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Suceava  Secția comercială prin sentința   nr.332  din 21  mai 1999 a admis

acțiunea  formulată de reclamanta   R.C.F. Iași, a dispus  evacuarea  pârâtei

S.C.”C.” S.A.  Suceava  de pe terenul în  suprafață de 1.100 m.p. situat în

Stația C.F. P.   pe care a obligat-o și  la plata sumei de  3.700.000 lei cu

titlu de chirie și 188.650 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia

nr.466 din 18 noiembrie 1999 Curtea de Apel Suceava  Secția  comercială  a

respins   ca nefondat  apelul declarat împotriva sentinței  de către  pârâtă,

motivând  că reclamanta   este proprietara terenului și din  probele

administrate rezultâ   că pârâta  nu și-a executat   obligația de plată a

chiriei din aprilie 1995.

Recursul

declarat  de pârâtă  împotriva  acestei din urmă hotărâri  a fost admis de

Curtea Supremă de  Justiție – Secția comercială  prin decizia nr.2317 din 25

aprilie  2001.

Casând  decizia

atacată, s-a  trimis  cauza spre  rejudecare la aceeași  instanță pentru

lămurirea datelor  contradictorii cu privire la fondul  cauzei care au făcut

obeictul susținerilor din apel și neanalizate cu  ocazia soluționării apelului.

În  rejudecare

Curtea de Apel Suceava Secția comercială prin decizia nr.451 din 18 octombrie

2001  a luat act că pârâta a renunțat la  judecata apelului  declarat

împotriva sentinței tribunalului   în temeiul art.246  cod procedură civilă.

Împotriva

acestei sentinței   a declarat recurs  pârâta S.C.”C.” S.A.  Suceava pentru

motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură  civilă.

Critica

vizează în esență  soluția  instanței, deoarece  susține  recurenta  nu a

renunțat  la judecată ci la  motivul  de apel  privind  evacuarea  menținând

motivul  privind  obligarea   la plata sumei de 3.740.000 lei  cu  titlu de

chirie.

Recursul este

fondat.

Potrivit

art.69 alin.1 Cod procedură civilă recunoașterile  privitoare la drepturile

în judecată, renunțările precum și   propunerile  de tranzacție nu se pot face

decât în  temeiul unei  procuri speciale.

În speță,

instanța de apel a luat act de  renunțarea la judecata apelului deși

consilierul   juridic I.M. nu a  prezentat  o procură specială, în acest sens

și nici măcar o cerere scrisă care   să înlăture orice echivoc  în  exprimare

și respectiv   consemnare.

Încălcând

astfel    prevederile   textului de lege   suscitat,

Curtea va admite

recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași Curți de apel,

conform art.312 Cod procedură  civilă, aceasta urmând să   soluționeze  pe fond

calea de atac cu  respectarea  prevederilor  art.725  alin.2, teza  a 2-a  cod

procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de pârâta S.C. „C.” S.A. Suceava împotriva deciziei nr.451

din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, Secția Comercială și de

Contencios Admninistrativ, casează decizia și trimite cauza  aceleiași Curți de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.