ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4584/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4584/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
SECȚIA
COMERCIALĂ
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 1995
la Judecătoria Caransebeș, reclamantul M.M.D. a chemat în judecată pârâta, S.C.
C.B. SRL Caransebeș solicitând:
- anularea contractului de închiriere nr. 193 din 11
decembrie 1991 intervenit între părți;
- evacuarea pârâtei din imobil.
Pârâta a formulat cerere reconvențională
solicitând să se constate că a executat lucrările de modernizare, îmbunătățiri
și reparații la care s-a obligat prin contract și restituirea contravalorii acestora.
Tribunalul Caraș-Severin, în urma probatoriului
administrat, expertize tehnice și contabile, prin sentința civilă nr. 1327 din
11 octombrie 2000 a respins acțiunea principală și cererea reconvențională.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a
reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei de la încheierea
contractului până în luna iulie 1994, astfel că cererea reclamantului
proprietar de reziliere a contractului și de evacuare, nu-și au temei.
S-a mai reținut că reparațiile efectuate de
pârâtă își au temeiul în contractul de închiriere.
Apelurile declarate de ambele părți împotriva
sentinței instanței de fond au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă, prin decizia civilă nr. 168 din 19 decembrie 2001.
În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că
întemeiat a fost respinsă acțiunea reclamantei, întrucât din probele
administrate, expertiza contabilă, completată în apel și din răspunsurile la
interogator din această fază, rezultă că obligația plății chiriei a fost
îndeplinită.
În ce privește cerere reconvențională, instanța
a reținut că este prematură atât timp cât pârâta locatoare este în posesia
imobilului.
Împotriva deciziei menționate, ambele părți au
declarat recurs.
Recurenta reclamantă prin recursul declarat a
susținut că greșit i s-a respins cererea de evacuare a pârâtei și de plată a
chiriei, de la încheierea contractului și până la 1 decembrie 2001, data
expirării acestuia.
La 16 mai 2003, conform precizărilor formulate
în ședința de judecată, consemnate în Încheierea cu aceeași dată, recurenta
reclamantă a precizat că recursul său are ca obiect numai evacuarea pârâtei, nu
și plata chiriei.
Pârâta, prin recursul formulat a criticat
hotărârea instanței de apel susținând că netemeinic și nelegal a fost respinsă
cererea reconvențională, întrucât despăgubirile datorate de reclamanta-pârâtă
pentru îmbunătățiri și investiții la imobil, însumează 900.054.000 lei.
Starea de fapt a fost greșit interpretată,
întrucât pretențiile nu erau premature, la data formulării acțiunii
îmbunătățirile fiind efectuate.
La această dată ocupă imobilul, dar fără a avea
titlu.
Asupra recursurilor de față, din verificarea
actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele.
Recurenta reclamantă nu și-a motivat recursul pe
prevederile art. 304 C. proc. civ., nefiind indicate motivele strict
reglementate de această dispoziție legală.
Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat
că cererea de evacuare, formulată în 26 septembrie 1995 este nefondată, atât
timp cât probele administrate au făcut dovada plății chiriei de către pârâta
locatară, astfel că recursul urmează să fie respins.
În ce privește recursul pârâtei, este de reținut
că la data soluționării apelului, 19 decembrie 2000, aceasta deținea imobilul
în folosință, deci toate îmbunătățirile a căror plată era solicitată profitau
acestei părți.
În atare situație, întemeiat instanța de apel a
apreciat cererea ca prematură, mai ales, că, cererea de evacuare formulată de
proprietar a fost respinsă.
Criticile recurentei pârâte, nefiind formulate
cu respectarea art. 304 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul M.M.D. împotriva
deciziei nr. 168 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă,
și pârâta S.C. C.B. SRL Caransebeș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 noiembrie
2003.