ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1994/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Suceava, reclamanta S.C.U.R.B. Suceava S.A., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala Iași, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 31.677.710 lei, reprezentând contravaloarea mărfii constatate lipsă la destinație, cu cheltuieli de judecată aferente. Tribunalul Suceava, prin sentința 218 din 15 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.677.710 lei cu titlu de daune și 2.575.700 lei cheltuieli de judecată, reținând, în esență, culpa cărăușului pe durata transportului, astfel cum ea este reglementată de Regulamentul de Transport pe căile ferate și de C. civ.

– art. 969 C. proc. civ. Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A. Iași, împotriva sentinței sus – indicate, a fost admis prin decizia nr. 432 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, și, ca urmare, sentința apelată a fost schimbată în sensul că acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată aferente. În pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că ,în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 83/ 4 din Regulamentul de Transport potrivit cărora cărăușul este scutit de răspundere dacă transportul a fost eliberat fără urme de sustragere sau violare. A mai reținut instanța că procesul verbal de constatare privește doar lipsa constatată, de 2172 kg, fără referire la marfa avizată pe sortimente, conform actelor de expediție.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. U.R.B. S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse de recurentă vizează faptul că, prin pronunțarea deciziei recurate, instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor hotărâtoare în ceea ce privește întinderea răspunderii cărăușului pentru integritatea mărfii (registrul veghetor, scrisoarea de trăsură, p.v. nr. 336 din 11 ianuarie 2000). Curtea, analizând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de Transport „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii, la transport și până la eliberare (..)”.

Eliberarea transportului are loc în momentul semnării de primire, fapt certificat de reclamantă prin semnare și aplicarea ștampilei în registrul veghetor pentru primirea vagoanelor la 10 ianuarie 2000. Potrivit art. 83.4 din Regulamentul de transport C.F.R., cărăușul este scutit de răspundere dacă mijlocul de transport a fost eliberat fără urme de violare, scurgere și alte cauze similare. Prin semnarea în registrul veghetor, fără obiecțiuni, la 10 ianuarie 2000, reclamanta atestă în fapt primirea transportului fără urme de violare, neformulând, deci, obiecțiuni.

Actele intervenite ulterior momentului la care reclamanta a semnat de primire a transportului, fără obiecțiuni, sunt lipsite de relevanță juridică în ceea ce privește răspunderea cărăușului care, în fapt, a încetat la 10 ianuarie 2000. Astfel, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel lipsa de relevanță juridică a procesului verbal nr. 336 din 11 ianuarie față de pârâtă, acesta fiind încheiat după ce vagoanele au staționat o zi și o noapte pe linia de garaj a reclamantei. Se constată, așadar, că instanța de apel a dat o corectă interpretare materialului probatoriu administrat în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia răspunderii cărăușului – raportat la situația de fapt existentă.

În considerarea celor sus menționate, Curtea urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. U.R.B. Suceava S.A., împotriva deciziei nr. 432 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003