ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1994/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul Suceava, reclamanta S.C.U.R.B. Suceava S.A., în contradictoriu cu

pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala Iași, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 31.677.710

lei, reprezentând contravaloarea mărfii constatate lipsă la destinație, cu

cheltuieli de judecată aferente.

Tribunalul Suceava, prin sentința

218 din 15 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost

formulată, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.677.710 lei

cu titlu de daune și 2.575.700 lei cheltuieli de judecată, reținând, în esență,

culpa cărăușului pe durata transportului, astfel cum ea este reglementată de

Regulamentul de Transport pe căile ferate și de C. civ. – art. 969 C. proc.

civ.

Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M.

S.A. Iași, împotriva sentinței sus – indicate, a fost admis prin decizia nr.

432 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, și, ca urmare, sentința apelată a fost schimbată în

sensul că acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată

aferente.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut, în esență, că ,în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 83/ 4 din Regulamentul de Transport potrivit cărora cărăușul

este scutit de răspundere dacă transportul a fost eliberat fără urme de

sustragere sau violare.

A mai reținut instanța că procesul

verbal de constatare privește doar lipsa constatată, de 2172 kg, fără referire

la marfa avizată pe sortimente, conform actelor de expediție.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta S.C. U.R.B. S.A. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Criticile aduse de recurentă vizează

faptul că, prin pronunțarea deciziei recurate, instanța de apel nu a ținut cont

și nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor hotărâtoare în ceea ce privește

întinderea răspunderii cărăușului pentru integritatea mărfii (registrul

veghetor, scrisoarea de trăsură, p.v. nr. 336 din 11 ianuarie 2000).

Curtea, analizând decizia recurată

sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 83.1 din Regulamentul

de Transport „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din

pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul

primirii, la transport și până la eliberare (..)”.

Eliberarea transportului are loc în

momentul semnării de primire, fapt certificat de reclamantă prin semnare și

aplicarea ștampilei în registrul veghetor pentru primirea vagoanelor la 10

ianuarie 2000.

Potrivit art. 83.4 din Regulamentul

de transport C.F.R., cărăușul este scutit de răspundere dacă mijlocul de

transport a fost eliberat fără urme de violare, scurgere și alte cauze

similare.

Prin semnarea în registrul veghetor,

fără obiecțiuni, la 10 ianuarie 2000, reclamanta atestă în fapt primirea

transportului fără urme de violare, neformulând, deci, obiecțiuni.

Actele intervenite ulterior

momentului la care reclamanta a semnat de primire a transportului, fără

obiecțiuni, sunt lipsite de relevanță juridică în ceea ce privește răspunderea

cărăușului care, în fapt, a încetat la 10 ianuarie 2000.

Astfel, în mod corect s-a reținut de

către instanța de apel lipsa de relevanță juridică a procesului verbal nr. 336

din 11 ianuarie față de pârâtă, acesta fiind încheiat după ce vagoanele au

staționat o zi și o noapte pe linia de garaj a reclamantei.

Se constată, așadar, că instanța de

apel a dat o corectă interpretare materialului probatoriu administrat în cauză

și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia răspunderii

cărăușului – raportat la situația de fapt existentă.

În considerarea celor sus menționate, Curtea

urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. U.R.B. Suceava S.A.,

împotriva deciziei nr. 432 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2003