ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Colegiul jurisdicțional al municipiului
București, prin sentința nr. 54 din 4 aprilie 2000, a admis actul de sesizare
nr. 170/52 D/2000 al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi
Constanța și a obligat S.N.P. P. S.A., sucursala P.M. Constanța, să plătească
bugetului de stat și bugetului fondurilor speciale suma de 28.735.964.154 lei,
reprezentând majorări de întârziere.
Totodată, a constatat că pârâta a virat la buget
datoriile principale, iar în ceea ce privește scutirea de plata majorărilor de
întârziere, s-a reținut că aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 163/2000, se face
de către organele fiscale teritoriale, în urma verificării condițiilor impuse
de prevederile actului normativ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de
fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit procesului verbal nr. 556 din 20 mai
2000, întocmit de către organele de control ale Curții de Conturi, sonda
Histria a fost abandonată înainte de a atinge adâncimea proiectată de 4.500 m;
abandonarea s-a făcut în baza avizului nr. 42 c din 18 mai 1999 al Agenției
Naționale pentru Resurse Minerale, situație în care pârâta avea obligația
potrivit H.G. nr. 512/1998, să restituie la bugetul de stat T.V.A. aferentă
bunurilor și serviciilor achiziționate pentru realizarea obiectului sistat,
împreună cu majorările de întârziere calculate de la data exercitării dreptului
de deducere.
Pentru neplata la termenele scadent a T.V.A. au
fost calculat majorări de întârziere în sumă de 9.623.433.256 lei, iar S.N. P.
S.A. București, obligată să o plătească; dar pârâta a întârziat plata
impozitului pe țiței și gaze, a accizelor, a redevenței pe trailere, a taxei de
exploatare, precum și a obligațiilor față de bugetul fondurilor speciale,
situație în care au fost calculate majorări de întârziere de 5.125.221.330 lei,
50.415.035 lei, 7.175.100.214 lei, 5.718.459.860 lei și 953.334.561 lei.
Împotriva
sentinței a declarat recurs jurisdicțional S.N.P. P. S.A., sucursala P.M. Constanța,
motivând că nu s-a definitivat controlul financiar fiscal până la soluționarea
dosarului, astfel că este în imposibilitate de a face dovada, dacă beneficiază
de facilitățile legale prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia
nr. 395 din 18 septembrie 2001, a respins recursul jurisdicțional, cu
următoarea motivare:
Conform art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, pentru
a beneficia de scutiri sau reduceri a majorărilor de întârziere, debitorii,
persoane juridice, sunt obligați să depună la organele fiscale teritoriale la
care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, situația majorărilor
de întârziere calculate și neplătite pe feluri de impozite, taxe sau alte
venituri ale bugetului de stat.
Organele fiscale teritoriale sunt cele care țin
evidența majorărilor de întârziere scutite sau reduse la plată, și, totodată,
ele aplică facilitățile dispuse prin O.U.G. nr. 163/2000, nu instanța de
judecată.
S.N.P., sucursala P.M. Constanța, a declarat recurs
împotriva deciziei, susținând, în esență, că datoria principală la bugetul de
stat și bugetul fondurilor speciale a fost achitată, astfel că beneficiază de
scutirea la plata majorărilor de întârziere.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în mod corect s-a reținut prin
decizia recurată că, potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, organele fiscale
teritoriale țin evidența majorărilor de întârziere scutite sau reduse la plată;
evidența are la bază documentația pe care debitorii, persoane juridice, sunt
obligați să o depună la organul fiscal.
Așadar, aplicarea facilităților fiscale cade în
sarcina organelor fiscale teritoriale, unde a și fost îndrumată recurenta să se
adreseze, nu a instanței de judecată.
În consecință, soluția adoptată de instanța
Curții de Conturi este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să
fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.P.
P. S.A., sucursala P.M. Constanța, împotriva deciziei nr. 395 din 18 septembrie
2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie
2003.