ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Casa de Pensii a municipiului București, prin decizia nr. 1311 din 12 septembrie 2002, a admis cererea formulată de B.M. și, pe cale de consecință, a reținut că aceasta beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, coroborate cu art. 2 din H.G. nr. 127/2002, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 31 august 1941 și 20 martie 1944 – 6 martie 1945, când s-a refugiat din Basarabia.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1192 din 10 decembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., a anulat în parte decizia nr. 1311 din 12 septembrie 2002 și a obligat Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă decizie în care să includă în perioada strămutării reclamantei și intervalul 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944. S-a reținut că reclamanta a locuit împreună cu familia în județul Hotin, până la data de 26 iunie 1940, când a fost evacuată (cu familia) în comuna Viișoara, județul Olt, unde a locuit până la 31 august 1941. La 31 august 1941, întreaga familie a reclamantei s-a întors în Basarabia, unde tatăl acesteia a fost numit director la Școala Primară - Basarabia.

De asemenea, s-a reținut că în perioada 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944, reclamanta s-a aflat în Burdujeni, județul Suceava, unde a urmat cursurile școlii primare; că acest interval se include în perioada strămutării reclamantei din Basarabia. Împotriva sentinței a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că perioada în care reclamanta a urmat cursurile școlii primare, în județul Suceava, în mod greșit a fost inclusă în perioada strămutării. Recursul este fondat. Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, însă, așa cum corect a reținut Casa de Pensii a municipiului București, reclamanta s-a aflat în refugiu, din motive etnice, numai în perioada 6 septembrie 1940 – 31 august 1941 și 20 martie 1944 – 6 martie 1945. În perioada 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944 părinții reclamantei se aflau în Basarabia, unde tatăl acesteia funcționa ca director la o școală primară. Este adevărat că, în perioada menționată, reclamanta a urmat cursurile școlii primare, din Burdujeni, județul Suceava, însă nu datorită unei strămutări din motive etnice.

Așadar, sentința adoptată de prima instanță este nelegală, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și respinsă acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1192 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.