ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1826/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 27 aprilie 2004, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr.

8614/7891 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost deportată din Basarabia, împreună cu familia

tatălui său (O.G.), în anul 1940, la ocuparea acestui teritoriu de trupele

sovietice, întreaga gospodărie în care locuiau din anul 1922, în comuna Sculeni,

județul Bălți, fiind părăsită.

Prin sentința civilă nr. 2296

din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 8614/7891

din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25

martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, din declarațiile martorilor și actele

depuse la dosar, că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în

perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în

esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției invocate și că declarațiile

martorilor, care sunt frații petentei, nu pot fi luate în considerare.

Recursul este nefondat.

Se reține că Arhivele

Naționale - Direcția Județeană Timiș a atestat că în tabloul nominal de

evacuați, refugiați și dispăruți în comuna Herendești din 22 iunie 1944

(județul Severin), au figurat părinții reclamantei și 3 copiii (între care și

reclamanta), trecându-se că au fost refugiați din Iași.

Din declarația martorului O.C.

rezultă că părinții și frații săi (între care și reclamanta) s-au refugiat în

anul 1941, din Sculeni, Basarabia, mai întâi în Iași, apoi în comuna

Herendești, județul Timiș, unde au stat până în anul 1945.

Martorul O.D. a declarat că

părinții săi, precum și trei frați (între care și reclamanta), au locuit în

localitatea Sculeni, județul Bălți, din Basarabia, până în anul 1944, când o dată

cu înaintarea trupelor sovietice spre România, familia s-a refugiat întâi în

Iași și apoi în satul Herendești.

Din probele administrate

rezultă că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în perioada 15

martie 1944 - 6 martie 1945.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2296

din 22 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2005.