ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1590

din 1 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 11350/10876 din 19

martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască, drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada

1 mai 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 mai 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 31 martie 1943,

la Chișinău - Lăpușna - U.R.S.S., iar în luna mai a aceluiași an, în timpul

războiului, când trupele militare sovietice au împins frontul spre Prut,

familia sa, împreună cu aceasta, s-a refugiat în România.

A mai reținut instanța, din

actele dosarului, că s-a dovedit persecuția de ordin etnic a reclamantei, în

perioada 1 mai 1943 - 6 martie 1945, datorată împrejurării că, începând cu anul

1942, au avut loc masive refugieri de cetățeni români din Basarabia, ca urmare

a evenimentelor istorice, politice și militare de la acea perioadă, precum și

de la schimbarea frontierei.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de

casare prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., cu privire la aplicarea

greșită, de către instanță, a prevederilor Legii nr. 189/2000, în raport cu

faptul că, în cauză, nu s-a dovedit persecuția etnică, întrucât în perioada

iunie 1941 - martie 1944, Basarabia se afla sub administrație românească.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele

dosarului, se constată că sentința atacată este legală, în cauză fiind dovedit,

conform dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

faptul refugierii părinților reclamantei, cu întreaga familie, din Basarabia,

în timpul războiului, din motive etnice.

În același sens, prin

hotărârea Comisiei Casei Județene de Pensii Vrancea i s-au acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, lui Ș.C., fratele reclamantei, refugiat, din

Basarabia, în aceleași condiții, împreună cu întreaga familie.

Așa fiind, în mod corect a

reținut instanța, că reclamanta s-a aflat în aceeași situație de persoană

refugiată, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1590

din 1 iulie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2005.