ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2340/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 97, pronunțată la

data de 8 februarie 2001, în dosarul nr. 1891/2000, secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Suceava a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA, împotriva pârâtei SC C.U. Suceava,

prin care s-a solicitat radierea din C.F. nr. 10589 a comunei cadastrale

Suceava, a suprafeței de 310 mp, reprezentând subsolul magazinului aparținând

reclamantei SC S., situat în Suceava, ansamblul de locuințe Ștefan cel Mare,

titular de carte funciară fiind pârâta.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, având în

vedere sentința civilă nr. 2194 din 18 martie 1998, pronunțată de Judecătoria

Suceava în dosarul nr. 8546/1997, definitivă și irevocabilă.

Secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia nr. 303, pronunțată la data de 28 iunie 2001 în

dosarul nr. 2786/2001, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva acestei

hotărâri, pe care a anulat-o și, în rejudecare, a respins, ca nefondată, acțiunea

acesteia.

Pentru a pronunța menționata

decizie, prima instanță de control judiciar a reținut că, în mod eronat,

instanța de fond a reținut existența lucrului judecat, întrucât părțile nu au

aceeași calitate în cele două dosare, iar obiectul cauzelor este diferit, deci

nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., iar pe fond, că

intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtei asupra

suprafeței în litigiu este legală, întrucât probele administrate relevă, fără

echivoc, dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 812 mp subsol util,

destinat depozitelor, reclamanta nefăcând dovada dreptului de proprietate

pretins.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta reclamantă SC S. SA, fără a indica temeiul de

drept al cererii sale.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel a comis grave greșeli în aprecierea probelor și

aplicarea prevederilor legale, pe care, însă, nu le-a indicat, critici care,

conform art. 306 alin (3) C. proc. civ. pot fi încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., știut fiind că punctul 11 al acestui articol, în

vechea sa redactare, a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea actelor dosarului

relevă că reclamanta nu a făcut dovada pretinsei neconcordanțe între înscrierea

în cartea funciară a suprafeței în litigiu și situația juridică reală a acesteia,

evidențiată, de altfel, de înscrisurile depuse în probațiune de intimata

pârâtă.

Așa fiind, în lipsa dovezii că

pârâta este beneficiara unei înscrieri inexacte cu privire la evocata

suprafață, se constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale

incidente soluționării acțiunii în rectificarea înscrierilor în cartea

funciară, reglementată de art. 35-39 din Legea cadastrului și publicității

imobiliare nr. 7/1996, intrată în vigoare la data de 24 iunie 1996.

Pentru aceste considerente, constatând

că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., va

respinge, ca nefondat, recursul apelantei reclamante SC S. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 303 din 28 iunie 2001 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 aprilie

2003.