ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta Asociația Familială  „D.C  și  S.C.” Suceava împotriva deciziei

nr.96 din 2 martie 2001 a Curții de Apel Suceava-Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta

reclamantă, prin avocat E.M.., lipsind intimatul pârât Municipiul Suceava- prin

primar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către

magistratul asistent, după care Curtea, luând act că nu sunt chestiuni

prealabile de pus în discuția părților și nici nu s-au formulat cereri,

constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond, părții

prezente.

Apărătoarea recurentei susține oral motivele

de recurs și pune concluzii de admitere, astfel cum au fost formulate și în

scris.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2000 la

Tribunalul Suceava, A.F.”D.C. și S.C.”, a chemat în judecată Primăria

Municipiului Suceava, solicitând să le fie recunoscute investițiile efectuate

în spațiul comercial în suprafață de 25,57 mp. și să fie scăzute din prețul de

vânzare a activului.

Instanța de fond a respins ca nefondată

acțiunea, prin sentința civilă nr.627 din 7 iulie 2000, reținând că deducerea

valorii  investițiilor efectuate nu este posibilă, potrivit art.5 alin.2 lit.a

din H.G. 505/1998 întrucât nu a existat acordul proprietarului pentru acestea

și lucrările au fost executate fără autorizație de construcție, iar pe de altă

parte vânzarea s-a realizat prin negociere a prețului, reclamanta semnând

contractul de vânzare cumpărare fără obiecțiuni.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr.96 din

2 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând

că investițiile nu au fost făcute cu acordul proprietarului și fără autorizația

de construcție iar negocierea directă a prețului a reprezentat acordul de

voință al părților pentru executarea obligațiilor asumate.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,9 și 11

Cod procedură civilă.

Recurenta susține lipsa temeiului legal al

hotărârii judecătorești atacate privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de

art.5 din H.G. 505/1998, pentru deducerea investițiilor din prețul de vânzare

al activului. EGCL Suceava, că ea era proprietara spațiului la data efectuării

investițiilor și nu Primăria Municipiului Suceava, cum greșit a reținut curtea

de apel.

Greșit a interpretat instanța de apel și

necesitatea autorizației de construcție cât timp construcția preluată era „de

roșu” fără pardoseli și instalații.

O ultimă critică a deciziei atacate se referă

la contradictorialitatea motivării acesteia privind manifestarea de voință

exprimată la negocierea prețului, efectuarea lucrărilor și lipsa dovezilor

referitoare la îmbunătățirile efectuate.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru

motivele ce se vor repune:

Prin contractul de vânzare cumpărare 22875 din

6 decembrie 1999, părțile au convenit asupra prețului vânzării, după o

prealabilă negociere. Astfel, de la valoarea de 210.000.000 lei, prețul

acceptat a ajuns la 150.000.000 lei care trebuia plătit în termen de 90 zile de

la data încheierii contractului.

Pct.IV lit.B 1 din contract stabilea obligația

cumpărătorului să plătească prețul în suma stabilită în condițiile și termenul

înscris în contract.

Efectuarea îmbunătățirilor, de către

reclamante, la spațiul cumpărat anterior vânzării este necontestată. Aceasta nu

schimbă elementele esențiale ale contractului de vânzare cumpărare.

De altfel dispozițiile H.G. 505/1998 au fost

avute în vedere și în baza acestora s-a negociat prețul de vânzare, după

rapoartele de evaluare care au consemnat și investiția executată de reclamante.

Prețul de pornire al negocierii a fost mai mare și fără nici o mențiune în

procesul verbal de negociere, prețul de adjudecare apare mai mic, cu 60.000.000

lei.

Potrivit art.5 din Normele Metodologice

privind vânzarea activelor, din valoarea de vânzare urmează a se scade valoarea

investițiilor efectuare de chiriaș.

Existența în rapoartele de evaluare a valorii

investițiilor efectuate de chiriaș, este expresia aplicării normelor

susmenționate.

Este adevărat că acordul directorului Filialei

de Utilități Comunale și Locative Suceava, a creat o aparență de legalitate a

aprobării pentru investiții, dar aceasta a fost dată de administratorul

spațiului nu de proprietarul lui, cum condiționează H.G. 505/1998, iar din

această perspectivă instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a actului

normativ invocat.

Nu poate fi reținută nici o contradicție în

motivarea deciziei atacate: negocierea prețului, ca voință exprimată a părților

nu exclude considerarea îmbunătățirilor efectuate, cu atât mai mult cu cât

acestea sunt remarcate în evaluările de stabilire a valorii spațiului vândut și

au condus la adjudecare cu un preț mai mic decât cel de pornire, chiar dacă nu

au fost îndeplinite întru totul condițiile cerute de actul normativ privind

vânzarea activelor din administrarea consiliilor locale.

Așa fiind, în temeiul art.312 Cod procedură

civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei

nr.96 din 2 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația

Familială „D.C. și S.C.” Suceava, împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava-secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

ianuarie 2003.