ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Asociația Familială „D.C și S.C.” Suceava împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001 a Curții de Apel Suceava-Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă, prin avocat E.M.., lipsind intimatul pârât Municipiul Suceava- prin primar. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, luând act că nu sunt chestiuni prealabile de pus în discuția părților și nici nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond, părții prezente. Apărătoarea recurentei susține oral motivele de recurs și pune concluzii de admitere, astfel cum au fost formulate și în scris.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2000 la Tribunalul Suceava, A.F.”D.C. și S.C.”, a chemat în judecată Primăria Municipiului Suceava, solicitând să le fie recunoscute investițiile efectuate în spațiul comercial în suprafață de 25,57 mp. și să fie scăzute din prețul de vânzare a activului. Instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea, prin sentința civilă nr.627 din 7 iulie 2000, reținând că deducerea valorii investițiilor efectuate nu este posibilă, potrivit art.5 alin.2 lit.a din H.G. 505/1998 întrucât nu a existat acordul proprietarului pentru acestea și lucrările au fost executate fără autorizație de construcție, iar pe de altă parte vânzarea s-a realizat prin negociere a prețului, reclamanta semnând contractul de vânzare cumpărare fără obiecțiuni.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr.96 din 2 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând că investițiile nu au fost făcute cu acordul proprietarului și fără autorizația de construcție iar negocierea directă a prețului a reprezentat acordul de voință al părților pentru executarea obligațiilor asumate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,9 și 11 Cod procedură civilă. Recurenta susține lipsa temeiului legal al hotărârii judecătorești atacate privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.5 din H.G. 505/1998, pentru deducerea investițiilor din prețul de vânzare al activului. EGCL Suceava, că ea era proprietara spațiului la data efectuării investițiilor și nu Primăria Municipiului Suceava, cum greșit a reținut curtea de apel.

Greșit a interpretat instanța de apel și necesitatea autorizației de construcție cât timp construcția preluată era „de roșu” fără pardoseli și instalații. O ultimă critică a deciziei atacate se referă la contradictorialitatea motivării acesteia privind manifestarea de voință exprimată la negocierea prețului, efectuarea lucrărilor și lipsa dovezilor referitoare la îmbunătățirile efectuate. Recursul este nefondat și va fi respins pentru motivele ce se vor repune: Prin contractul de vânzare cumpărare 22875 din 6 decembrie 1999, părțile au convenit asupra prețului vânzării, după o prealabilă negociere. Astfel, de la valoarea de 210.000.000 lei, prețul acceptat a ajuns la 150.000.000 lei care trebuia plătit în termen de 90 zile de la data încheierii contractului.

Pct.IV lit.B 1 din contract stabilea obligația cumpărătorului să plătească prețul în suma stabilită în condițiile și termenul înscris în contract. Efectuarea îmbunătățirilor, de către reclamante, la spațiul cumpărat anterior vânzării este necontestată. Aceasta nu schimbă elementele esențiale ale contractului de vânzare cumpărare. De altfel dispozițiile H.G. 505/1998 au fost avute în vedere și în baza acestora s-a negociat prețul de vânzare, după rapoartele de evaluare care au consemnat și investiția executată de reclamante. Prețul de pornire al negocierii a fost mai mare și fără nici o mențiune în procesul verbal de negociere, prețul de adjudecare apare mai mic, cu 60.000.000 lei. Potrivit art.5 din Normele Metodologice privind vânzarea activelor, din valoarea de vânzare urmează a se scade valoarea investițiilor efectuare de chiriaș.

Existența în rapoartele de evaluare a valorii investițiilor efectuate de chiriaș, este expresia aplicării normelor susmenționate. Este adevărat că acordul directorului Filialei de Utilități Comunale și Locative Suceava, a creat o aparență de legalitate a aprobării pentru investiții, dar aceasta a fost dată de administratorul spațiului nu de proprietarul lui, cum condiționează H.G. 505/1998, iar din această perspectivă instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a actului normativ invocat.

Nu poate fi reținută nici o contradicție în motivarea deciziei atacate: negocierea prețului, ca voință exprimată a părților nu exclude considerarea îmbunătățirilor efectuate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt remarcate în evaluările de stabilire a valorii spațiului vândut și au condus la adjudecare cu un preț mai mic decât cel de pornire, chiar dacă nu au fost îndeplinite întru totul condițiile cerute de actul normativ privind vânzarea activelor din administrarea consiliilor locale. Așa fiind, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Familială „D.C. și S.C.” Suceava, împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava-secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.