ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 773/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.C. „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău

împotriva sentinței civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curții de Apel

Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta  prin consilierul juridic M.D.S.,

lipsind intimatul-reclamant Ministerul Industriei și Comerțului

și intimata-reclamantă Primăria Municipiului Zalău.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic M.D.S. a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu

referire la motivele scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

Primăria Municipiului Zalău a chemat în judecată pârâții

Ministerul Industriei și Comerțului și S.C. „E.” SA – Sucursala

Zalău solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții

să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.6057 emis de primul

pârât în favoarea celei de-a doua pârâte, în sensul diminuării

suprafeței înscrisă în certificat cu 2640 m.p., precum și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii reclamanta a susținut că SC „E.” SA

Zalău a obținut în mod nelegal certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului în suprafață de 26481,88 m.p., în

această suprafață fiind inclusă și suprafața de

1640 m.p. care face parte din domeniul public (parcare publică).

Curtea

de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.193 din 22 mai 2002 a admis acțiunea

reclamantei, dispunând anularea în parte a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.0057 în sensul

diminuării suprafeței înscrise în certificat cu suprafața de

2640 m.p.

Totodată,

a obligat reclamanta să plătească expertului ing. L.S.N. suma de

4.100.000 lei, diferență pentrru onorariu de expert, iar pe

pârâți i-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei

suma de 10.697.400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut, în

esență, că includerea suprafeței de teren de 2640 m.p. în

certificatul de atestare eliberat pârâtei este nelegală, prin acest

procedeu încălcându-se dispozițiile art.4 alin.4, art.5 și

art.29 alin.9 din Legea nr.18/1991 și art.1 și 3 din Legea

nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Potrivit

art.1 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 terenurile ce pot fi

cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să

se afle în patrimoniul societății comerciale și să nu

facă parte din domeniul public care este inalienabil.

Împotriva

acestei sentințe, considerate nelegală și netemeinică, a

declarat recurs SC „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău.

Recurenta

a arătat în esență că susținerea instanței,

potrivit căreia parcarea în litigiu apare în suprafață de 1575 m.p.

dar în realitate aceasta măsoară 2640 m.p., nu poate fi primită

indiferent cu ce instrument de măsură standardizat s-ar fi efectuat

măsurătorile, iar vinovați de acest lucru sunt angajații

Primăriei Zalău care trebuiau să individualizeze în mod corect

suprafața de teren.

S-a

mai susținut și că instanța reține ca temei al cererii

reclamantei art.1 și 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea

publică și regimul acesteia, dar nu reține și

dispozițiile imperative ale art.8 alin.3 din acest act normativ.

Recursul

este nefondat.

În

fapt, prin acțiunea formulată, Primăria municipiului Zalău

a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei și Comerțului

prin care i s-a recunoscut pârâtei SC „E.” SA dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 26481,88 m.p.

Nefiind

înscris în C.F., certificatul de atestare nu a intrat în circuitul civil

și pe cale de consecință poate intra sub incidența

controlului instanței de contencios administrativ.

Reclamanta

a susținut că în suprața de teren inclusă în titlu este

cuprinsă și parcarea auto care se întinde pe o suprafață

de  1640 m.p. și constituie domeniu public al Municipiului Zalău.

Deși

susține acest lucru, pârâta nu a putut dovedi că posedă acte

privind administrarea terenului încă din anul 1977.

În

cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnico-judiciare care

a avut ca obiectiv să verifice dacă suprafața de teren de 2640 m.p.,

despre care reclamanta susține în acțiune că ar constitui

terenul proprietatea Statului Român pe care SC „E.”  îl folosește ca teren

de parcare și drum de acces la sediul său, este sau nu cuprinsă

în certificatul a cărui anulare se solicită și să se

verifice dacă pârâta  ocupă vreo suprafață de teren proprietatea

unor persoane fizice înscris în CF 2126 Zalău.

Expertul

a conchis că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost

cuprinsă și suprafața de 2640 m.p.

Or,

prin Hotărârea Consiliului Local nr.133/1999, terenul pe care s-a amenajat

parcarea a fost cuprins în domeniul public al municipiului Zalău, astfel

că pârâta trebuia să țină seama de hotărârea privind

domeniul public care nu era atacabilă în contencios administrativ.

Potriv

it dispozițiilor art.1 și 3 din H.G. nr.834/1991 terenurile care pot

fi cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, trebuie

să se afle în patrimoniul societății comerciale și să

nu facă parte din domeniul public întrucât acesta este inalineabil.

Așa

cum de altfel corect a reținut instanța de fond, reclamanta a dovedit

faptul că parcarea constituie domeniul public încă din anul 1999, în

timp ce pârâta și-a constituit dreptul de proprietate asupra acestui teren

în anul 2000 fără însă a produce dovezi în sensul că

terenul s-a aflat în patrimoniul său și că în mod greșit

este considerat domeniu public.

Față

de cele  relatate mai sus,  în  mod  corect  instanța de fond  a dispus

admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă, obligând-o la

onorariu de expert și cheltuieli de judecată.

Examinând

și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui

motiv de casare, recursul declarat de SC „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău,

urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C. „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău împotriva

Sentinței civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ, ca

neîntemeiat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.